curarisire definitie
CURARISÍRE, curarisiri, s. f. (Înv. și fam.) Acțiunea de a (se) curarisi și rezultatul ei. – V. curarisi. substantiv feminincurarisire
curarisíre (înv., fam.) s. f., g.-d. art. curarisírii; pl. curarisíri substantiv feminincurarisire
CURARISÍRE, curarisiri, s. f. (Înv. și fam.) Acțiunea de a (se) curarisi și rezultatul ei. – V. curarisi. substantiv feminincurarisire
CURARISÍ, curarisesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv. și fam.) A (se) supune unui tratament medical; p. ext. a (se) vindeca. – Din ngr. kuráro. verb tranzitivcurarisi
curarisí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curarisésc, imperf. 3 sg. curariseá; conj. prez. 3 să curariseáscă verb tranzitivcurarisi
curarisí v. a căuta pe un bolnav spre a-l vindeca. verb tranzitivcurarisi
CURARISÍ, curarisesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv. și fam.) A (se) supune unui tratament medical; p. ext. a (se) vindeca. – Din ngr. kuráro. verb tranzitivcurarisi
*curarisésc v. tr. (d. cură). Curez, vindec. verb tranzitivcurarisesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicurarisire
| curarisire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | curarisire | curarisirea |
| plural | curarisiri | curarisirile | |
| genitiv-dativ | singular | curarisiri | curarisirii |
| plural | curarisiri | curarisirilor | |