CÚRĂ s.f. Tratament (îndelungat) al unei boli prin băi, regim etc. [< fr. cure, cf. it., lat. cura – îngrijire]. substantiv feminin cură
CÚRĂ s. f. tratament al unei boli prin băi, regim etc. (< fr. cure, lat. cura) substantiv feminin cură
cúră s. f., g.-d. art. cúrei; pl. cúre substantiv feminin cură
CÚRĂ, cure, s. f. Tratament medical constând din aplicarea metodică a unor mijloace terapeutice (băi, regim etc.). ◊ Cură balneoclimatică = folosire în scop terapeutic a apelor minerale, a nămolurilor, a factorilor climatici etc. – Din fr. cure, lat. cura. substantiv feminin cură
cúră (-ri), s. f. – Tratament medical. Fr. cure. – Der. cura, vb. (a îngriji), puțin folosit; curarisi, vb. (a îngriji), cu suf. -isi; curabil, adj. (vindecabil); incurabil, adj. (incurabil); curativ, adj. (care vindecă); curator, s. m. (persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgînd din curatelă); curatelă, s. f., din fr. substantiv feminin cură
*1) cúră f., pl. e (lat. curo, grijă, îngrijire. V. procură, sinecură). Îngrijire medicală, tratare a uneĭ boale [!]: cură de apă rece, un bolnav în cura mediculuĭ. substantiv feminin cură
cură f. tratarea, căutarea unei boale, mijloc de a vindeca: cură de apă rece. substantiv feminin cură
CÚRĂ, cure, s. f. Tratament medical pe o anumită durată; aplicare metodică a unor mijloace terapeutice (băi, regim, consum de fructe, legume etc.). ◊ Cură balneoclimatică = folosire în scop terapeutic a apelor minerale, a nămolurilor, a factorilor climatici etc. – Din fr. cure, lat. cura. substantiv feminin cură
2) cur, a -á v. tr. (lat. curare, a îngriji, maĭ degrabă de cît [!] d. côlare, a strecura. V. curat, scur, strecor). Vechĭ. Azĭ vest. Curăț, aleg ce e curat orĭ bun: a cura porumb (a-l dezghĭoca). V. intr. Curg (ca fr. couler, a curge, și courir, a alerga [le sang dans les veines, sîngele´n vine]). verb tranzitiv cur
CURÁ vb. I. tr. (Rar) A îngriji, a trata (un bolnav, p. ext. o boală). ♦ refl. A se supune unui tratament, unei cure. [P.i. -rez, conj. 3,6 -re. / cf. germ. kurieren, it., lat. curare – a îngriji]. verb tranzitiv cura
curá (-r, -át), vb. – 1. A curăța. – 2. A despăduri, a defrișa. – 3. A desface coaja, pielița. – 4. A scoate, a elimina, a expulza. – 5. A elibera, a da drumul, a slobozi. – 6. A dezvinovăți, a absolvi de vină. – Mr. curare „a curăța”. Lat. curāre (Candrea-Dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; REW 2412; DAR); cf. ven. curare „a curăța un pui”, fr. curer, cat. escurar. Este dublet al lui cura, vb. (a îngriji un bolnav). Este posibil, cum presupune DAR (cf. Cortés 127), ca termenul rom. să fi ajuns să se confunde cu lat. colare „a strecura, a curăța un lichid”, al cărui rezultat trebuia să fie identic. – Der. curat, s. n. (dezghiocatul porumbului); curătoare, s. f. (placentă, la vacă; vas de lemn, blid); curat, adj. (dezghiocat, desfăcut, defrișat, eliberat; iertat; curățit; lipsit de murdărie, pur; autentic, veritabil, adevărat; senin, clar, neprihănit, pur; inocent, drept, sincer, fidel, leal; sigur, exact); curăți, vb. (a înlătura murdăria, a spăla; a defrișa, a despăduri; a da drumul, a elibera; a elimina, a expulza; a purifica; a vindeca; a despuia; refl., a pierde totul, a rămîne fără un sfanț; fam., a muri, a da ortu popii; fam., a fura, a șmangli; a da un purgativ; a spăla de păcate, a salva, a izbăvi, a purifica; refl., a se justifica, a se dezvinovăți); necurăți, vb. (a trăi în păcat); curățitor, adj. (care curăță; purificator); curățitură, s. f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; gunoi; resturi); curățiciune, s. f. (înv., puritate); curăție, s. f. (curăție; puritate; neprihănire, nevinovăție; purificare; integritate, lealitate, cinste), cuvînt puțin înv.; necurăție, s. f. (murdărie; păcat, faptă rea; patimă condamnabilă; viciu; menstruație); curățenie, s. f. (calitatea de a fi curat; puritate; neprihănire; menstruație; purgativ; cinste, corectitudine; Arg., catastrofă); necurățenie, s. f. (murdărie; excrement); curătură, s. f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; teren desțelenit; coji curățate; frunze uscate; pleavă, ciuruială); curățitoare, s. f. (sită, ciur). Curat, mr., megl. curat, istr. curǫt, ar putea fi și reprezentant direct al lat. curatus (Pascu, I, 73; Densusianu, GS, III, 443), sau al lat. colatus (Pușcariu 457; ZRPh., XXVII, 738; REW 2035a). Prima ipoteză este mai probabilă și este suficientă, cf. calabr. curare „a spăla pînza”, comel. kuratu „piele argăsită” (Tagliavini, Arch. Rom., X, 132). Din rom. provine săs. curat(ich) „curat”. Pentru curătură, Candrea-Dens., 452 propune și o der. directă din latină. verb tranzitiv cura
CURÁ vb. I. tr. a trata un bolnav, o boală. II. refl. a se supune unui tratament, unei cure. (< germ. kurieren, lat. curare) verb tranzitiv cura
2) cúră pers. III d. cur 2. verb tranzitiv cură
CURÁ1, curéz, vb. I. Tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ Refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren. verb tranzitiv cura
CURÁ2, curéz, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului. – Lat. curare „a îngriji, a curăța”. verb tranzitiv cura
curà v. 1. (poetic) a curge: unde cură ’n poale un râu mititel BOL.; 2. fig. astfel astă dată vieața lor cura. Bol. [Vechiu-rom. a cura, a alerga = lat. CURRERE (v. curge)]. verb tranzitiv curà
CURÁ1, curez, vb. I. Tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ Refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren. verb tranzitiv cura
CURÁ2, curez, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului. – Lat. curare „a îngriji, a curăța”. verb tranzitiv cura
*curéz v. tr. (lat. curare, a îngriji). Îngrijesc un bolnav, îl tratez în calitate de medic. Vindec, curarisesc. verb tranzitiv curez
cura substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) cura | curare | curat | curând | singular | plural | ||
curând | curați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | curez | (să) cur | curam | curai | curasem | |
a II-a (tu) | curi | (să) curezi | curai | curași | curaseși | ||
a III-a (el, ea) | cură | (să) curai | cura | cură | curase | ||
plural | I (noi) | curăm | (să) curăm | curam | curarăm | curaserăm | |
a II-a (voi) | curați | (să) curați | curați | curarăți | curaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | curează | (să) cure | curau | curară | curaseră |