reduceri si promotii 2018
Definitie curătură - ce inseamna curătură - Dex Online

curătură definitie

CURĂTÚRĂ, curături, s. f. 1. Loc într-o pădure curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat; runc. 2. Deal sau povârniș acoperit cu vii. – Cura2 + suf. -ătură. substantiv feminin curătură

curătúră f., pl. ĭ (d. curat, cur 2). Parte curățată de copacĭ într´o pădure saŭ lăsată liberă p. pășune într´o semănătură (V. iaz, priseacă, braniște). Gozurĭ, zoană. substantiv feminin curătură

curătúră, -i, s.f. – 1. Tehnică de obținere a parcelelor pentru agricultură, prin defrișare; la fel ca și secătură, runc, țarină (Dăncuș 1986: 39). 2. Apa care se aruncă după spălarea vaselor (Memoria 2004). – Lat. curare „a îngriji, a curăța” > rom. cura „a desfăca” + -tură. substantiv feminin curătură

curătúră s. f., g.-d. art. curătúrii; pl. curătúri substantiv feminin curătură

curătură f. 1. partea unei păduri cu copacii tăiați, care servă de pășune; 2. grâu cernut: găina curătură visează și vrabia meiu PANN. [Lit. pădure curățită, grâu curățit: laț. CURATURA]. substantiv feminin curătură

CURĂTÚRĂ, curături, s. f. 1. Loc într-o pădure curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat; runc. 2. Deal sau povârniș acoperit cu vii. – Cura2 + suf. -ătură. substantiv feminin curătură

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului curătură

curătură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curătu curătura
plural curături curăturile
genitiv-dativ singular curături curăturii
plural curături curăturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z