curățire definitie

CURĂȚÍRE s. f. v. curățare. substantiv feminin curățire

CURĂȚÁRE, curățări, s. f. Acțiunea de a (se) curăța și rezultatul ei. [Var.: curățíre s. f.] – V. curăța. substantiv feminin curățare

CURĂȚÍRE s. f. v. curățare. substantiv feminin curățire

cúrăț, a (vest și sud) și cúrăț saŭ -ésc, a (est) v. tr. (d. curat, de unde s´a făcut curățesc, apoĭ curăț.Curăț, curețĭ, să curețe, în est curăț, curățĭ, să curățe saŭ să curățească). Fac curat măturînd, periind ș. a.: a curăța casa, haĭnele. Purific: ploaĭa a curățat aeru. Ĭaŭ coaja, frunzele, ramurile inútile, solziĭ, penele ș. a.: a curăța merele saŭ cartofiĭ de coajă, ramura de frunze, copacu de ramurĭ uscate, peștele de solzĭ, porcu de păr, țara de Jidanĭ. Iron. Despoĭ, jăfuĭesc [!]: vulpea m´a curățat de găinĭ. Răpesc, înlătur, mătrășesc, omor: vulpea mĭ-a curățat găinile, l-a curățat de pe fața pămîntuluĭ. V. refl. Mă fac curat. Iron. Mă liberez, mă cortorosesc, scap de: s´a curățat de banĭ (ĭ-a perdut [!], ĭ-a cheltuit), de păcate, de un prieten plicticos, mulțĭ s´aŭ curățat (de vĭață) în războĭ (aŭ murit). verb tranzitiv curăț

curățì v. V. curățà. verb tranzitiv curățì

CURĂȚÍ vb. IV v. curăța. verb tranzitiv curăți

CURĂȚÁ, cúrăț, vb. I. I. 1. Tranz. și refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. și refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) debarasa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omorî. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. și refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Var.: (pop.) curățí vb. IV] – Din curat. verb tranzitiv curăța

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului curățire

curățire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curățire curățirea
plural curățiri curățirile
genitiv-dativ singular curățiri curățirii
plural curățiri curățirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z