reduceri si promotii 2018
Definitie cuptor - ce inseamna cuptor - Dex Online

cuptor definitie

ĭúlie și *ĭúliŭ m. (forma ĭulie e vsl. saŭ ngr., ĭar forma ĭuliŭ, care e maĭ noŭă și maĭ rară, e lat. július, adj. [adică mensis, lună], d. Ĭuliŭ Cezar, după care s´a numit luna; it. luglio, pv. jul, julh, juli, fr. juillet, sp. julio, pg. julho; ngr. Iúlios, vsl. ĭuliĭ). A șaptea lună a anuluĭ, numită pop. și Cuptor. substantiv neutru ĭulie

CUPTÓR, cuptoare, s. n. 1. Construcție de cărămidă, de piatră, de metal sau de lut, pentru copt pâinea și alte produse de panificație. ♦ Cantitate de pâine, de plăcinte etc. care se poate coace o dată. ♦ Platformă zidită în prelungirea vetrei și pe care se doarme la țară. ◊ Expr. A sta (sau a zăcea) pe cuptor sau a se muta de pe vatră pe cuptor = a trândăvi. A aduce (părinților) noră pe cuptor = a se însura. ♦ Despărțitură la mașina de gătit, în care se coc prăjituri, pâine sau se rumenesc mâncărurile. 2. Construcție specială de încălzire, constituită dintr-o cameră cu pereți metalici căptușiți cu material refractar în vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operații tehnologice. ◊ Cuptor de cărămizi = cantitate de cărămizi brute (din argilă) așezate în așa fel încât să poată fi încălzite până la incandescență de un foc central înăbușit. Cuptor de var = varniță. 3. Fig. Căldură mare; arșiță. ◊ (Pop.; în sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium. substantiv neutru cuptor

cuptór s. n., pl. cuptoáre substantiv neutru cuptor

cuptór (cuptoáre), s. n.1. Construcție de cărămidă, piatră etc. pentru copt pîinea. – 2. Mașină de gătit, plită. – 3. Cantitate de pîine coaptă o dată. – 4. Sobă în casele de țară, vatră. – 5. Arșiță, căldură mare. – 6. Luna iulie. – Istr. coptor. Lat. *coctorium (Densusianu, Rom., XXXIII, 277; Candrea-Dens., 371; REW 2019; Jokl, BA, IV, 195; DAR); cf. alb. koftor, abruz. kottora „ceaun”, calabr. cuttuoru, it. cottoio (Battisti, II, 1140). Cf. coace.Der. cuptorar, s. m. (lucrător la un cuptor); cuptorie, s. f. (acoperiș de protecție la cuptorul casei, în Trans.); cuptoriș, s. n. (Trans., nișă făcută de obicei pe fundul gropii pentru a pune sicriul lateral). După Capidan, Raporturile, 223 și Mladenov 251, din rom. provine bg. koptor „balegă uscată”; pare însă mai puțin probabilă legătura acestui cuvînt cu coptură. substantiv neutru cuptor

cuptór n., pl. oare (lat. coctorium). Boltă de zid de copt pînea [!] ș. a. Furnal de fabrică, de uzină. Conținutu unuĭ cuptor: doŭă cuptoare de pîne. Cuptor de cărămizĭ, cărămizĭ crude așezate așa în cît [!] să poată fi arse. S. m. Pop. Luna luĭ Ĭuliŭ. – Și cupteor (eo dift.) în Munt. Mold. și coptor în Munt. vest. (Teod. P. P. 272). substantiv neutru cuptor

cuptór, -oare, s.n. – 1. Vatră, sobă, în care se coace pâinea. 2. Arșiță, căldură mare. 3. Denumirea populară pentru luna iulie. – Lat. *coctorium. substantiv neutru cuptor

cuptor n. 1. boltă rotundă în zidărie unde se coace pâinea; 2. cuptor mare la o fabrică de topit sau de ars var, cărămidă, cărbuni; 3. sobă închisă de cuptor, într’o casă țărănească, pe care se culcă iarna; 4. cantitate de pâine ce conține un cuptor: să mănânce două cuptoare de pâine Isp.; 5. luna cea mai caldă a anului, Iulie: în temeiul lui Cuptor. [Lat. COCTORIUM]. substantiv neutru cuptor

CUPTÓR, cuptoare, s. n. 1. Construcție de cărămidă, de piatră, de metal sau de lut, pentru copt pâinea și alte produse de panificație. ♦ Cantitate de pâine, de plăcinte etc. care se poate coace o dată. ♦ Platformă zidită în prelungirea vetrei și pe care se doarme la țară. ◊ Expr. A.sta (sau a zăcea) pe cuptor sau a se muta de pe vatră pe cuptor = a trândăvi. A aduce (părinților) noră pe cuptor = a se însura. ♦ Despărțitură la mașina de gătit, la aragaz, în care se coc prăjituri, pâine sau se rumenesc mâncărurile. 2. Construcție specială de încălzire, constituită dintr-o cameră cu pereți metalici căptușiți cu material refractar în vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operații tehnologice. ◊ Cuptor de cărămizi = cantitate de cărămizi brute (din argilă) așezate în așa fel încât să poată fi încălzite până la incandescență de un foc central înăbușit. Cuptor de var = varniță. 3. Fig. Căldură mare; arșiță. ◊ (Pop.; în sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium. substantiv neutru cuptor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cuptor

cuptor   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuptor cuptorul
plural cuptoare cuptoarele
genitiv-dativ singular cuptor cuptorului
plural cuptoare cuptoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z