cupru definitie

CÚPRU s. n. Element chimic, metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de căldură și de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje etc.; aramă. – Din lat. cuprum. substantiv neutrucupru

CÚPRU s.n. Metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de electricitate; aramă. [< lat. cuprum]. substantiv neutrucupru

cúpru s. m. – Aramă. Lat. cuprum (sec. XIX). substantiv neutrucupru

CÚPRU s. n. metal de culoare roșiatică, maleabil, ductil, rezistent, foarte bun conducător de căldură și electricitate; aramă. (< lat. cuprum) substantiv neutrucupru

*cúpru n. (lat. cuprum, d. cyprium aes, aramă din Cipru). Chim. Aramă, un metal roș cărămiziŭ bivalent. Se găsește în stare nativă cristalizat în octaedri saŭ cuburĭ în Bolivia, lacu Superior, Suedia ș. a. Are o greutate atomică de 63, o densitate de 8,8, se topește le 1054° și arde cu o flacără verde cînd, la o temperatură și maĭ înaltă, se preface în abur. substantiv neutrucupru

cúpru (cu-pru) s. n., art. cúprul; simb. Cu substantiv neutrucupru

cupru n. numele științific al aramei. substantiv neutrucupru

CÚPRU s. n. Element chimic, metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de căldură și de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje etc.; aramă. – Din lat. cuprum. substantiv neutrucupru

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicupru

cupru  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cupru cuprul
plural
genitiv-dativ singular cupru cuprului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z