CUPÓN, cupoane, s. n. 1. Parte a unui titlu de rentă sau a unei acțiuni bancare care se decupează la scadență pentru a-i servi titularului la încasarea dobânzii sau a dividendelor. 2. Parte detașabilă dintr-un bilet, de pe un cotor etc. care conferă deținătorului anumite drepturi. 3. Bucată mică de metraj, rămasă dintr-un val de material textil. – Din fr. coupon. substantiv neutrucupon
CUPÓN s.n. 1. Parte a unui titlu de rentă, a unei acțiuni bancare etc. care servește pentru încasarea dividendelor, a dobânzilor la scadență. 2. Parte detașabilă a unui bilet care conferă deținătorului un anumit drept. 3. Bucată rămasă dintr-un val de pânză sau de stofă. [Pl. -oane. / < fr. coupon]. substantiv neutrucupon
CUPÓN s. n. 1. parte a unui titlu de rentă, a unei acțiuni bancare etc. pentru încasarea dividentelor, a dobânzilor la scadență. 2. parte detașabilă a unui bilet care conferă deținătorului un anumit drept. 3. bucată rămasă dintr-un val de pânză sau de stofă. (< fr. coupon) substantiv neutrucupon
cupón s. n., pl. cupoáne substantiv neutrucupon
*cupón n., pl. oane (fr. coupon, d. couper, a tăĭa). Rest dintr´o stofă. Bucățică de hîrtie care ți se taĭe dintr´o acțiune saŭ obligațiune și, în schimbu eĭ, încasezĭ procentu. Bucățică dintr´un bilet de teatru care dă drept posesoruluĭ să intre în aceĭașĭ lojă. Bucățică dintr´un bilet de loterie. V. tureac. substantiv neutrucupon
cupon n. 1. titlu de dobândă ce se taie dintr’o acțiune sau obligațiune spre a încassa rentele; 2. bilet ce dă drept la o lojă de teatru (= fr. coupon). substantiv neutrucupon
CUPÓN, cupoane, s. n. 1. Parte a unui titlu de rentă sau a unei acțiuni bancare care se decupează la scadență pentru a-i servi titularului la încasarea dobânzii sau a dividendelor. 2. Parte detașabilă dintr-un bilet, de pe un cotor etc. care conferă deținătorului anumite drepturi. 3. Bucată mică de metraj, rămasă dintr-un val de material textil. – Din fr. coupon. substantiv neutrucupon
a-și băga cuponul în fabrică expr. (glum. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. substantiv neutruașibăgacuponulînfabrică
cupon substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cupon | cuponul |
plural | cupoane | cupoanele | |
genitiv-dativ | singular | cupon | cuponului |
plural | cupoane | cupoanelor |