cuplare definitie

CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei. – V. cupla. substantiv feminincuplare

CUPLÁRE s.f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei; legare, unire. [< cupla]. substantiv feminincuplare

cupláre (cu-pla-) s. f., g.-d. art. cuplắrii; pl. cuplắri substantiv feminincuplare

CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a (se) cupla și rezultatul ei. – V. cupla. substantiv feminincuplare

CUPLÁ, cupléz, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler. verb tranzitivcupla

CUPLÁ vb. I. tr. A lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. [< fr. coupler]. verb tranzitivcupla

CUPLÁ vb. 1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. II. refl. (despre oameni) a forma un cuplu. (< fr. coupler) verb tranzitivcupla

cupla, cuplez I v. t. a trage la măsea. II. v. r. a începe o relație amoroasă. verb tranzitivcupla

cuplá (a ~) (cu-pla) vb., ind. prez. 3 cupleáză verb tranzitivcupla

CUPLÁ, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler. verb tranzitivcupla

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicuplare

cuplare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cuplare	cuplarea
nominativ-acuzativ	plural	cuplări	cuplările
genitiv-dativ	singular	cuplări	cuplării
genitiv-dativ	plural	cuplări	cuplărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z