cuplaj definitie

CUPLÁJ s.n. 1. Cuplare; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil. 2. Dispozitiv demontabil pentru legarea a două circuite electrice sau a două elemente ale unui sistem tehnic. 3. (Sport) Program sportiv alcătuit din două meciuri (de același fel) care se desfășoară în continuare pe același teren. [< fr. couplage]. substantiv neutrucuplaj

CUPLÁJ s. n. 1. cuplare; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil. 2. dispozitiv demontabil pentru legarea a două circuite electrice sau a două elemente ale unui sistem tehnic; acuplaj. 3. program sportiv din două meciuri (de același fel) care se desfășoară în continuare pe același teren. (< fr. couplage) substantiv neutrucuplaj

CUPLÁJ, cuplaje, s. n. 1. Faptul de a cupla; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil. 2. Organ de mașină care face legătura între doi arbori coaxiali pentru a transmite rotația și puterea de la arborele conducător la arborele condus. 3. Manifestație sportivă alcătuită din două sau mai multe meciuri (de același fel) care se desfășoară în continuare pe același teren. – Din fr. couplage. substantiv neutrucuplaj

cupláj (cu-plaj) s. n., pl. cupláje substantiv neutrucuplaj

CUPLÁJ, cuplaje, s. n. 1. Faptul de a cupla; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil. 2. Organ de mașină care face legătura între doi arbori coaxiali pentru a transmite rotația și puterea de la arborele conducător la arborele condus. 3. Manifestație sportivă alcătuită din două sau mai multe meciuri (de același fel) care se desfășoară în continuare pe același teren. – Din fr. couplage. substantiv neutrucuplaj