CUPÍT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Reg.) Zgârcit. – Din cupi (puțin folosit, „a strânge” < scr.). adjectivcupit
cupít (reg.) adj. m., pl. cupíți; f. cupítă, pl. cupíte adjectivcupit
CUPÍT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Reg.) Zgârcit. – Din cupi (puțin folosit, „a strânge” < sb.). adjectivcupit
cupit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | cupit | cupitul | cupită | cupita |
plural | cupiți | cupiții | cupite | cupitele | |
genitiv-dativ | singular | cupit | cupitului | cupite | cupitei |
plural | cupiți | cupiților | cupite | cupitelor |