reduceri si promotii 2018
Definitie cununie - ce inseamna cununie - Dex Online

cununie definitie

cununíe f. (d. cunună. Cunună care se pune în capu mireluĭ și a [!] mireseĭ la biserică. Fig. Nuntă. Cu cununie, legitim: nevastă cu cununie. substantiv feminin cununie

cununíe s. f., art. cununía, g.-d. art. cununíei; pl. cununíi, art. cununíile substantiv feminin cununie

cununie f. 1. cunună nupțială: cu cununie de flori pe frunte OD.; 2. căsătorie religioasă. substantiv feminin cununie

CUNUNÍE, cununii, s. f. 1. Căsătorie (religioasă). ◊ Loc. adj. Cu cununie = (despre soț sau soție) căsătorit religios. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva religios. 2. (Concr.) Cunună (3). ◊ Expr. A(-și) pune cununiile (pe cap) = a (se) cununa. – Cununa + suf. -ie. substantiv feminin cununie

CUNUNÍE, cununii, s. f. 1. Căsătorie (religioasă). ◊ Loc. adj. Cu cununie = (despre soț sau soție) căsătorit religios. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva religios. 2. (Concr.) Cunună (3). ◊ Expr. A(-și) pune cununiile (pe cap) = a (se) cununa. – Cununa + suf. -ie. substantiv feminin cununie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cununie

cununie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cununie cununia
plural cununii cununiile
genitiv-dativ singular cununii cununiei
plural cununii cununiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z