cununiță definitie

táulă f., pl. e (pol. tawola, ceh. tavola, rut. rus. távalga, id.). Sud. Un copăcel rozaceŭ numit și cununiță (spiraea ulmifolia) din ale căreĭ ramurĭ se fac vergĭ de bătut copiiĭ. Din varietatea s. crenata îșĭ fac Turciĭ din Dobrogea bicĭuștĭ (răsucind maĭ multe vărguțe), cu care ating caiĭ bolnavĭ crezînd că așa se vindecă. Altă varietate se numește crețușcă (s. ulmaria). Maĭ sînt treĭ varietățĭ, care se cultivă pin [!] grădinĭ (s. callosa, originară din China și Japonia: s. opulifolia, din America de Nord, și s. salicifolia, din sudu Eŭropeĭ). – Forma távalgă (după rut. rus.) suspectă. substantiv feminintaulă

CUNUNÍȚĂ, cununițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cunună. 2. (Bot.) Ciritel. – Cunună + suf. -iță. substantiv feminincununiță

cununíță f., pl. e (cunună). O plantă leguminoasă papilionacee numită și sămăchișă (coronilla varia). Caprifoliŭ. Taulă, tavalgă. Pervincă. substantiv feminincununiță

cununíță s. f., g.-d. art. cununíței; pl. cununíțe substantiv feminincununiță

cununiță f. Bot. l. coroniște; 2. Mold. pervincă. substantiv feminincununiță

CUNUNÍȚĂ, cununițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cunună. 2. (Bot.) Ciritel. – Cunună + suf. -iță. substantiv feminincununiță

pervíncă f., pl. e și ĭ (lat. pervinca, fr. pervenche). O plantă de grădină cu tulpina întinsă pe pămînt (vinca herbácea) saŭ tîrîtoare (vinca minor), cu florĭ albastre, roșiĭ și rar albe. – Se maĭ numește și brebănoc, cununiță, foĭofiŭ, foĭofoĭ, fonfiŭ, fonchiŭ, foaĭe´n fir, merișor, saschiŭ ș. a. substantiv femininpervincă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicununiță

cununiță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cununiță cununița
plural cununițe cununițele
genitiv-dativ singular cununițe cununiței
plural cununițe cununițelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z