cununat definitie

credit rapid online ifn

CUNUNÁT, -Ă, cununați, -te, adj. Căsătorit (după ritualul religios). – V. cununa. adjectivcununat

cununát și (Trans. nord) curunát, -ă adj. Căsătorit. adjectivcununat

credit rapid online ifn

cununat a. unit prin cununie. adjectivcununat

CUNUNÁT, -Ă, cununați, -te, adj. Căsătorit după ritualul religios. – V. cununa. adjectivcununat

cunún și (Trans. noed) curún, a v. tr. (d. cunună saŭ d. lat. coronare, a încununa, a încorona; pv. cat. sp. coronar, fr. couronner, pg. coroar). Vechĭ. Încunun. Azĭ. Căsătoresc: preotu ĭ-a cununat. Doară nu m´am cununat cu el saŭ cu ĭa [!]! se zice ironic cînd cineva se tot ține de tine și nu te lasă să te ducĭ unde vreĭ, ca cum aĭ fi legat pin [!] contract. verb tranzitivcunun

CUNUNÁ, cunún, vb. I. 1. Refl. recipr. A se căsători (religios). 2. Tranz. A declara pe miri căsătoriți din punct de vedere religios. ♦ A asista pe cineva în timpul serviciului religios al cununiei, în calitate de naș. ♦ (Despre părinți) A-și căsători (după ritualul religios) fiul sau fiica. – Lat. coronare. verb tranzitivcununa

cununá (a ~) vb., ind. prez. 3 cunúnă verb tranzitivcununa

cununá v. a consacra căsătoria, punând în timpul ceremoniei câte o cunună de flori pe capul mirelui și al miresei. [Vechiu-rom. a cununa, a încorona – lat. CORONARE]. verb tranzitivcununa

CUNUNÁ, cunún, vb. I. 1. Refl. recipr. A se căsători religios. 2. Tranz. (Despre preoți) A oficia slujba cununiei. ♦ A fi naș la cununie. ♦ (Despre părinți) A-și căsători după ritualul religios fiul sau fiica. – Lat. coronare. verb tranzitivcununa

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicununat

cununat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cununat cununatul cununa cununata
plural cununați cununații cununate cununatele
genitiv-dativ singular cununat cununatului cununate cununatei
plural cununați cununaților cununate cununatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z