cumulus definitie

CÚMULUS s. m. Formație de nori groși, albicioși, cu aspect de grămezi izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care apar la înălțimi de peste 1000 m, semnalând timp frumos. – Din fr., lat. cumulus. substantiv masculincumulus

CÚMULUS s.m. Formație de nori groși de culoare albă, cu aspect de ghemotoace de vată, izolate, al căror contur se modifică neîncetat, care, apărând vara la înălțimi de peste 1000 m, prevestesc timpul frumos. [Pl. -uși. / < fr., lat. cumulus]. substantiv masculincumulus

CÚMULUS s. m. formație de nori groși de culoare albă, cu aspect de ghemotoace de vată izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care vara prevestesc timpul frumos. (< fr., lat. cumulus) substantiv masculincumulus

*cúmulus n. (cuv. lat. care înseamnă „grămadă”). Fiz. Un fel de nourĭ în forma [!] de grămezĭ care se rezolvă de ordinar în ploaĭe. substantiv masculincumulus

cúmulus s. m. substantiv masculincumulus

CÚMULUS s. m. Formație de nori groși albicioși (semănînd cu niște munți acoperiți de zăpadă). substantiv masculincumulus

CÚMULUS s. m. Formațiune de nori groși, albicioși, cu aspect de grămezi izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care apar la înălțimi de peste 1000 m, frecvenți în anotimpul cald. – Din fr., lat. cumulus. substantiv masculincumulus