cumulativ definitie

CUMULATÍV, -Ă, cumulativi, -e, adj. Care cumulează. ♦ (Adverbial) Concomitent, în același timp, simultan. – Din fr. cumulatif. adjectivcumulativ

CUMULATÍV, -Ă adj. Care implică (se face prin) cumulare. [Cf. fr. cumulatif]. adjectivcumulativ

CUMULATÍV, -Ă adj. care implică o cumulare. ♦ complement circumstanțial ~ = complement care cumulează un fapt exprimat de altcineva; propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care exprimă un cumul rezultat prin adăugarea faptului exprimat de regentă. ◊ (adv.) concomitent. (< fr. cumulatif) adjectivcumulativ

*cumulatív, -ă adj. (d. cumulat; fr. -atif). Jur. Care se face pin [!] acumulațiune: drept cumulativ. Adv. Pin acumulațiune. adjectivcumulativ

cumulatív adj. m., pl. cumulatívi; f. cumulatívă, pl. cumulatíve adjectivcumulativ

CUMULATÍV, -Ă, cumulativi, -e, adj. Care cumulează. ♦ (Adverbial) Concomitent, în același timp, simultan. – Din fr. cumulatif. adjectivcumulativ

CUMULATÍV, -Ă, cumulativi, -e, adj. (Jur.) Care implică cumulare. (Adverbial) Pentru anumite delicte legea prevede cumulativ pedeapsa închisorii corecționale și amenda. adjectivcumulativ