cumulare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecumulare
- Vezi aici mai multe rimecumulare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucum
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
CUMULÁRE, cumulări, s. f. Acțiunea de a cumula și rezultatul ei; cumulație. – V. cumula. substantiv feminincumulare
CUMULÁRE s.f. Acțiunea de a cumula; (jur.) adunare, strângere de bunuri, de drepturi etc., cumul; cumulație. [< cumula]. substantiv feminincumulare
cumuláre s. f., g.-d. art. cumulắrii; pl. cumulắri substantiv feminincumulare
CUMULÁRE, cumulări, s. f. Acțiunea de a cumula și rezultatul ei; cumulație. – V. cumula. substantiv feminincumulare
CUMULÁRE, cumulări, s. f. Acțiunea de a c u m u l a și rezultatul ei. 1. Deținerea mai multor posturi sau atribuții în același timp. Cumulare pe baza unei aprobări speciale. 2. Contopirea mai multor condiții, situații, sume de bani etc. substantiv feminincumulare
CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp mai multe funcții sau atribuții (remunerate). 2. A face un singur tot din două sau mai multe situații, sume de bani etc. – Din fr. cumuler. verb tranzitivcumula
cumulá (a ~) vb., ind. prez. 3 cumuleáză verb tranzitivcumula
cumulà v. a avea în acelaș timp: a cumula două funcțiuni. verb tranzitivcumulà
CUMULÁ vb. I. tr. 1. A deține simultan două sau mai multe funcții, atribuții, calități etc. 2. A aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situații etc. [< fr. cumuler, lat. cumulare]. verb tranzitivcumula
CUMULÁ vb. tr. 1. a deține simultan două sau mai multe funcții, atribuții, calități. 2. a aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situații etc. (< fr. cumuler, lat. cumulare) verb tranzitivcumula
CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp două sau mai multe funcții. 2. A realiza un singur tot din mai multe lucruri, fapte, situații, venituri etc. Din fr. cumuler. verb tranzitivcumula
CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp două sau mai multe funcții, atribuții, sarcini. Cumulează funcția de inginer cu aceea de cercetător. Un angajat nu poate cumula două funcții decît în anumite condiții. 2. A aduce laolaltă, a face un singur tot din două sau mai multe condiții, situații, sume de bani etc. verb tranzitivcumula
*cumuléz v. tr. (lat. cúmulo, -áre; fr. cumuler. V. acumulez). Am doŭă saŭ maĭ multe funcțiunĭ în acelașĭ timp. verb tranzitivcumulez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicumulare
| cumulare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cumulare | cumularea |
| plural | cumulări | cumulările | |
| genitiv-dativ | singular | cumulări | cumulării |
| plural | cumulări | cumulărilor | |