cumula definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecumula
- Vezi aici mai multe rimecumula
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucum
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cula
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuula
CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp mai multe funcții sau atribuții (remunerate). 2. A face un singur tot din două sau mai multe situații, sume de bani etc. – Din fr. cumuler. verb tranzitivcumula
CUMULÁ vb. I. tr. 1. A deține simultan două sau mai multe funcții, atribuții, calități etc. 2. A aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situații etc. [< fr. cumuler, lat. cumulare]. verb tranzitivcumula
CUMULÁ vb. tr. 1. a deține simultan două sau mai multe funcții, atribuții, calități. 2. a aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situații etc. (< fr. cumuler, lat. cumulare) verb tranzitivcumula
cumulá (a ~) vb., ind. prez. 3 cumuleáză verb tranzitivcumula
cumulà v. a avea în acelaș timp: a cumula două funcțiuni. verb tranzitivcumulà
CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp două sau mai multe funcții. 2. A realiza un singur tot din mai multe lucruri, fapte, situații, venituri etc. Din fr. cumuler. verb tranzitivcumula
CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp două sau mai multe funcții, atribuții, sarcini. Cumulează funcția de inginer cu aceea de cercetător. Un angajat nu poate cumula două funcții decît în anumite condiții. 2. A aduce laolaltă, a face un singur tot din două sau mai multe condiții, situații, sume de bani etc. verb tranzitivcumula
*cumuléz v. tr. (lat. cúmulo, -áre; fr. cumuler. V. acumulez). Am doŭă saŭ maĭ multe funcțiunĭ în acelașĭ timp. verb tranzitivcumulez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluicumula
| cumula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)cumula | cumulare | cumulat | cumulând | singular | plural | ||
| cumulând | cumulați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | cumulez | (să)cumulez | cumulam | cumulai | cumulasem | |
| a II-a (tu) | cumulezi | (să)cumulezi | cumulai | cumulași | cumulaseși | ||
| a III-a (el, ea) | cumulează | (să)cumulai | cumula | cumulă | cumulase | ||
| plural | I (noi) | cumulăm | (să)cumulăm | cumulam | cumularăm | cumulaserăm | |
| a II-a (voi) | cumulați | (să)cumulați | cumulați | cumularăți | cumulaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | cumulează | (să)cumuleze | cumulau | cumulară | cumulaseră | ||