cumplitáte f. (d. cumplit). Vechĭ. Mare zgîrcenie. substantiv feminincumplitate
cumplitate f. avariție extremă: de cumplitate multă trăia singur singurel PANN. substantiv feminincumplitate
CUMPLITÁTE s. f. (Învechit) Zgîrcenie (excesivă). Despre cumplitate sau zgîrcenie. PANN, P. V. III 77. substantiv feminincumplitate
cumplitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cumplitate | cumplitatea |
plural | cumplități | cumplitățile | |
genitiv-dativ | singular | cumplități | cumplității |
plural | cumplități | cumplităților |