reduceri si promotii 2018
Definitie cumplit - ce inseamna cumplit - Dex Online

cumplit definitie

CUMPLÍT, -Ă, cumpliți, -te, adj. 1. Groaznic, teribil; crud, nemilos, feroce. ♦ (Fam.; despre mâncăruri și băuturi) Foarte bun, gustos. ♦ (Adverbial; cu valoare de superlativ) Tare, mult, extraordinar, strașnic. 2. (Înv.) Zgârcit. – Din cumpli (înv. „a ucide” < lat. ). adjectiv cumplit

cumplít, -ă adj. (part. d. cumplu). Grozav, strașnic, teribil: om, animal, vifor, ger cumplit. Crud, nemilos. Avar. Ceasu cel cumplit, cel ultim, cel extrem, al morțiĭ. Adv. În mod cumplit: mă doare, arde cumplit. S. n., pl. urĭ și e. Sfîrșit: cumplitu lumiĭ. În cumplit, în etern. – Și încumplit (adj.) la Con. adjectiv cumplit

cumplít adj. m., pl. cumplíți; f. cumplítă, pl. cumplíte adjectiv cumplit

cumplit a. desăvârșit în rău; l. crud, nemilos: căci fiarele ’s cumplite, dar omul e mai cumplit AL.; 2. strașnic: ger cumplit; 3. foarte sgârcit;: nu zic că omul cumplit să se facă PANN; [Vechiu rom. cumplea, a săvârși, din lat. COMPLERE, participiu cumplit, desăvârșit (fie în bine, fie în rău), s’a restrâns în limba modernă la nuanța-i peiorativă (Mold. cumplit de bine răspunde lui «grozav de bine»)] ║ adv. 1. grozav: dar cumplit mi-e teamă de cumplita-ți mamă AL.; 2. foarte: s’a mirat cumplit CR. adjectiv cumplit

CUMPLÍT, -Ă, cumpliți, -te, adj. 1. Groaznic, teribil; crud, nemilos, feroce. ♦ (Fam.; despre mâncăruri și băuturi) Foarte bun, gustos. ♦ (Adverbial; cu valoare de superlativ) Tare, mult, extraordinar, strașnic. 2. (Înv.) Zgârcit. – Din cumpli (înv. „a ucide” < lat.). adjectiv cumplit

CUMPLÍT, -Ă, cumpliți, -te, adj. (Despre oameni) Groaznic, înspăimîntător, teribil; crud, nemilos, feroce. Să se aleagă unul dintre voi, care să meargă și să afuri­sească pe acest proclet și vrăjmaș cumplit. CREANGĂ, P. Crud și cumplit este omul acesta. NEGRUZZI, S. I 162. Lăpușneanul cel cumplit Stă pe scaun poleit. ALECSANDRI, P. P. 175. ◊ (Despre fenomene și despre abstracte) Zile cumplite de pîndă. BANUȘ, B. 83. Și tot palatul plin era De plîns cumplit. COȘBUC, P. I 146. Și cum a pornit el din pădure, pe loc s-a și stârnit un vifor cumplit. CREANGĂ, P. 143. Dor cumplit inima-i seacă, Plîns de jale mi-l îneacă Cînd zărește despre soare Cîrduri, cîrduri de cucoare. ALECSANDRI, P. P. 145. ◊ (Familiar, despre mîncări și băuturi) Foarte bun, gustos. Mergem la cumătrul Grigore care ține restaurant în Moși... cu mititei cumpliți și cu țuică servită în căni de pămînt. PAS, Z. I 19. Avram Bucluc... servi mai întîi două rînduri de rachiuri cumplite. C. PETRESCU, Î. II 135. ◊ (Adverbial, cu valoare de superlativ) Tare, strașnic, mult, mare, bine. Puseră- căldarea cu laptele pe foc și-o lăsă ca să fiarbă așa de cumplit, de săreau stropii tot cît curtea. RETEGANUL, P. III 24. Neastâmpăr ce-l chinuia mai cumplit decît moartea. ISPIRESCU, L. 45. Cic-auzind moș Nichifor de aceasta, cumplit s-ar fi mîhnit în sufletul său. CREANGĂ, P. 110. Liniile semnului astrologie se mișcau cumplit. EMINESCU, N. 48. Pămîntul clătindu-se și cutremurîndu-se cumplit, pe unele locuri a crăpat tare. ȘEZ. I 232. adjectiv cumplit

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cumplit

cumplit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumplit cumplitul cumpli cumplita
plural cumpliți cumpliții cumplite cumplitele
genitiv-dativ singular cumplit cumplitului cumplite cumplitei
plural cumpliți cumpliților cumplite cumplitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z