cuminicat definitie

credit rapid online ifn

CUMINECÁ, cumínec, vb. I. Refl. și tranz. (În practicile religiei creștine) A primi sau a da cuminecătura; a (se) împărtăși, a (se) griji. ♦ Tranz. A anula, a face să fie iertate prin cuminecătură un păcat, o greșeală. [Var.: cuminicá vb. I] – Lat. *comminicare (= communicare). verb tranzitivcumineca

CUMINICÁ vb. I. v. cumineca. verb tranzitivcuminica

credit rapid online ifn

CUMINICÁ vb. I v. cumineca. verb tranzitivcuminica

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicuminicat

cuminicat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuminicat cuminicatul cuminica cuminicata
plural cuminicați cuminicații cuminicate cuminicatele
genitiv-dativ singular cuminicat cuminicatului cuminicate cuminicatei
plural cuminicați cuminicaților cuminicate cuminicatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z