cuminica definitie
- Vezi aici mai multe rimecuminica
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucum
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuca
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuica
CUMINECÁ, cumínec, vb. I. Refl. și tranz. (În practicile religiei creștine) A primi sau a da cuminecătura; a (se) împărtăși, a (se) griji. ♦ Tranz. A anula, a face să fie iertate prin cuminecătură un păcat, o greșeală. [Var.: cuminicá vb. I] – Lat. *comminicare (= communicare). verb tranzitivcumineca
CUMINICÁ vb. I. v. cumineca. verb tranzitivcuminica
CUMINICÁ vb. I v. cumineca. verb tranzitivcuminica
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluicuminica
| cuminica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)cuminica | cuminicare | cuminicat | cuminicând | singular | plural | ||
| cuminicând | cuminicați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | cuminic | (să)cuminic | cuminicam | cuminicai | cuminicasem | |
| a II-a (tu) | cuminici | (să)cuminici | cuminicai | cuminicași | cuminicaseși | ||
| a III-a (el, ea) | cuminică | (să)cuminicai | cuminica | cuminică | cuminicase | ||
| plural | I (noi) | cuminicăm | (să)cuminicăm | cuminicam | cuminicarăm | cuminicaserăm | |
| a II-a (voi) | cuminicați | (să)cuminicați | cuminicați | cuminicarăți | cuminicaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | cuminică | (să)cuminice | cuminicau | cuminicară | cuminicaseră | ||