CUMINCIÓR, -OÁRĂ, cuminciori, -oare, adj. Diminutiv al lui cuminte. – Cuminte + suf. -ior. adjectivcumincior
cumincĭór, -oáră adj. Fam. Cam cuminte. adjectivcumincĭor
cuminciór adj. m., pl. cumincióri; f. cumincioáră, pl. cumincioáre adjectivcumincior
CUMINCIÓR, -OÁRĂ, cuminciori, -oare, adj. Diminutiv al lui cuminte. – Cuminte + suf. -ior. adjectivcumincior
CUMINCIÓR, -OÁRĂ, cuminciori, -oare, adj. (Despre copii) Diminutiv al lui cuminte. Văzînd... pe acel copil... că-i atît de cumincior și de curățel, l-au luat la sine. SBIERA, P. 73. adjectivcumincior
cumincior adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | cumincior | cuminciorul | cumincioară | cumincioara |
plural | cuminciori | cuminciorii | cumincioare | cumincioarele | |
genitiv-dativ | singular | cumincior | cuminciorului | cumincioare | cumincioarei |
plural | cuminciori | cuminciorilor | cumincioare | cumincioarelor |