cumințenie definitie

CUMINȚÉNIE s. f. 1. Calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminție. 2. Înțelepciune, deșteptăciune. ♦ Prevedere, prudență. – Cuminte + suf. -enie. substantiv feminin cumințenie

cumințénie f. (d. cuminte). Prudență, înțelepcĭune. substantiv feminin cumințenie

cumințénie (-ni-e) s. f., art. cumințénia (-ni-a), g.-d. cumințénii, art. cumințéniei substantiv feminin cumințenie

CUMINȚÉNIE s. f. 1. Calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminție. 2. Înțelepciune, deșteptăciune. ♦ Prevedere, prudență. – Cuminte + suf. -enie. substantiv feminin cumințenie

CUMINȚÉNIE s. f. 1. Purtare de om așezat, seriozitate. Alte dăți auzeau din poartă gura horii; acum o găsiră tăcută, de o neobicinuită cumințenie. VLAHUȚĂ, O. A. III 153. 2. Deșteptăciune, înțelepciune; prudență. Lică... mai mult se bizuia pe chiar a sa cumințenie. SLAVICI, O. I 174. – Pronunțat: -ni-e. substantiv feminin cumințenie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cumințenie

cumințenie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumințenie cumințenia
plural
genitiv-dativ singular cumințenii cumințeniei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z