cumetrie definitie

CUMETRÍE, cumetrii, s. f. (Pop.) 1. Relație de înrudire între cumetri sau cumetre; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez. [Var.: (reg.) cumătríe s. f.] – Cumătru + suf. -ie. substantiv feminincumetrie

cumătríe (nord) și cumetrie f. (d. cumătru). Calitatea de a fi cumătru. Raportu dintre cumetri. Masă, ospăț între cumetrĭ după botez. Chef cu mîncare și băutură. substantiv feminincumătrie

cumetríe (pop.) (-me-tri-) s. f., art. cumetría, g.-d. art. cumetríei; pl. cumetríi, art. cumetríile substantiv feminincumetrie

cumetrie f. 1. calitatea cumătrului și raportul între cumetri; 2. un fel de încuscrire prin căsătorie între rudele bărbatului și ale femeii; 3. fam. masă făcută după ce nașul scaldă copilul de curând botezat; 4. petrecerea făcută împreună cu alții. substantiv feminincumetrie

CUMETRÍE, cumetrii, s. f. (Pop.) 1. Relație de înrudire între cumetri sau cumetre; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez. [Var.: (reg.) cumătríe s. f.] – Cumătru + suf. -ie. substantiv feminincumetrie

CUMETRÍE, cumetrii, s. f. (Popular) 1. Relație de înrudire între cumetri; calitatea de cumătru sau de cumă­tră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez (dat în cinstea nașilor). (Atestat în forma cumătrie) Povestea asta o spunea uneori Nechifor Lipan la cumătrii și nunți, la care, în vremea iernii, era nelipsit. SADOVEANU, B. 7. Cumătria fu... plină de bunătăți, căci moșnegii se țineau bine. ȘEZ. II 200. – Variantă: (Mold.) cumătríe s. f. substantiv feminincumetrie