CUMETRÉL, cumetrei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui cumătru. – Cumătru + suf. -el substantiv masculincumetrel
CUMETRÉL, cumetrei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui cumătru. – Cumătru + suf. -el. substantiv masculincumetrel
CUMETRÉL, cumetrei, s. m. Diminutiv al lui c u m ă t r u. Li zice, rînjind măsele: Cale bună, cumetrele. PANN, P. V. I 69. substantiv masculincumetrel
cumetrel substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cumetrel | cumetrelul |
plural | cumetrei | cumetreii | |
genitiv-dativ | singular | cumetrel | cumetrelului |
plural | cumetrei | cumetreilor |