CÚMEN s. n. Amestec de hidrocarburi benzenice care se găsește în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ și în anumite fracțiuni de petrol. – Din fr. cumène. substantiv neutrucumen
CÚMEN s.n. Amestec de hidrocarburi benzenice care se găsesc în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ și în anumite fracțiuni din petrol. [Pl. -nuri. / < fr. cumène]. substantiv neutrucumen
CÚMEN s. n. amestec de hidrocarburi benzenice în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ și în anumite fracțiuni din petrol. (< fr. cumène) substantiv neutrucumen
cúmen s. n. substantiv neutrucumen
CÚMEN s. n. Amestec de hidrocarburi benzenice care se găsește în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ și în anumite fracțiuni de petrol. – Din fr. cumène. substantiv neutrucumen
cumen substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cumen | cumenul |
plural | cumenuri | cumenurile | |
genitiv-dativ | singular | cumen | cumenului |
plural | cumenuri | cumenurilor |