cumbara definitie

credit rapid online ifn

CUMBARÁ, cumbarale, s. f. (Înv.) Obuz. [Var.: bumbará s. f.] – Din tc. kumbara. substantiv feminincumbara

cumbará (cumbarále), s. f.1. Bombă, proiectil. – 2. Mortier, obuzier. Tc. kumbara (Șeineanu, III, 43; Ronzevalle 87), cf. alb., bg. kumbará. Sec. XVIII, înv.Der. cumbaragiu, s. m. (artilerist), din tc. kumbaraci. substantiv feminincumbara

credit rapid online ifn

cumbará f. (turc. kumbara, granată [!], d. pers. hum-paré, hum-bara, boambă [!]). Vechĭ. Obuz (proĭectil de tun). Granată: granatarĭ cariĭ poartă la sine cumbarale de cele micĭ cu feștilă de aruncă din mînĭ (N. Cost. 2, 107). – Și comb-, gomb- și bumb- (după boambă). substantiv feminincumbara

cumbará (înv.) s. f., art. cumbaráua, g.-d. art. cumbarálei; pl. cumbarále, art. cumbarálele substantiv feminincumbara

CUMBARÁ, cumbarale, s. f. (Înv.) Obuz. [Var.: bumbará s. f.] – Din tc. kumbara. substantiv feminincumbara

CUMBARÁ, cumbarale, s. f. (Învechit) Obuz. Mortierele se numeau pive și abuzurile, cumbarale. BĂLCESCU, O. I 126. – Variantă: bumbará (TEODORESCU, P. P. 482) s. f. substantiv feminincumbara

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicumbara

cumbara  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumbara cumbaraua
plural cumbarale cumbaralele
genitiv-dativ singular cumbarale cumbaralei
plural cumbarale cumbaralelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z