cumár (-re), s. n. – Oală de noapte. Ngr. ϰουμάρι (Cihac, II, 653; Densusianu, Rom., XXXIII, 277). În Mold. temporarcumar
cumár n., pl. e (ngr. kumári, cană de apă). Mold. Țucal. temporarcumar
cumar n. Mold. țucal. [Gr. mod.]. temporarcumar