cumătră definitie

CUMẮTRU, -Ă, cumetri, -e, s. m. și f. 1. Nașul sau nașa în raport cu părinții copilului botezat ori cu alte rude. 2. Termen de adresare la țară între bărbați și femei de aceeași vârstă (sau mai în vârstă). ♦ (În basme, în fabule) Termen de adresare în lumea animalelor. ♦ P. ext. (Fam.) Bărbat sau femeie. – Din sl. kŭmotra. substantiv feminin cumătru

cumắtră (-mă-tră) s. f., g.-d. art. cumétrei; pl. cumétre substantiv feminin cumătră

cumătră f. 1. femeie ce ține pe copil la botez; 2. femeie guralivă și bârfitoare; 3. fig. aplicat la animale (în fabule): cumătra vulpe. substantiv feminin cumătră

CUMẮTRĂ, cumetre, s. f. (Popular) 1. Nașa, în raport cu părinții copilului botezat. Bună vremea, cumătro. Da ce vînt te-a abătut pe-aici? CREANGĂ, P. 30. ◊ F i g. Venit-am să văd înc-o dat’ Senina și vesela horă, Cumătră cu sufletul vostru curat, Cu biata mea inimă, soră. GOGA, P. 45. 2. Titlu dat de țărani (mai ales de femei) unei femei de aceeași vîrstă, în semn de familiaritate sau prietenie. Dă, cumătră Ilincă, zicea mama Paraschiva, să vă fie cu noroc casa care-o faceți! BUJOR, S. 95. Ho, cumătră! că mai sînt și eu pe-aici! ALECSANDRI, T. I 93. ◊ (Glumeț) In vreme ce straja desfăcea lanțurile, el a văzut vulpea. Aha! a zis el, iacă ș-o cumătră vulpe. SADOVEANU, D. P. 167. ♦ (De obicei la pl.) Femeie (care face parte dintr-un grup de femei vecine sau prietene). Cîteva cumetre se strîngeau în fiecare sară și stăteau la pîndă. SADOVEANU, O. I 444. substantiv feminin cumătră

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cumătră

cumătră   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumătră cumătra
plural cumetre cumetrele
genitiv-dativ singular cumetre cumetrei
plural cumetre cumetrelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z