CULUCCÍU, culuccii, s. m. (Turcism înv.) Paznic de noapte. – Din tc. kullukçu. substantiv masculinculucciu
culuccíu (înv.) s. m., art. culuccíul; pl. culuccíi, art. culuccíii (-ci-ii) substantiv masculinculucciu
culucciu m. od. în Mold., gardian, sentinelă: ulița este pustie, numai un culucciu se zărește AL. [Turc. KULUKČI]. substantiv masculinculucciu
CULUCCÍU, culuccii, s. m. (Înv.) Paznic de noapte. – Din tc. kullukçu. substantiv masculinculucciu
culucciu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | culucciu | culucciul |
plural | culuccii | culucciii | |
genitiv-dativ | singular | culucciu | culucciului |
plural | culuccii | culucciilor |