reduceri si promotii 2018
Definitie cultivat - ce inseamna cultivat - Dex Online

cultivat definitie

CULTIVÁT, -Ă, cultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care se cultivă. 2. Educat, instruit, cult. – V. cultiva. Cf. fr. cultivé. adjectiv cultivat

CULTIVÁT, -Ă adj. 1. (Despre plante) Care se cultivă. 2. Educat, instruit, cult. [Cf. fr. cultivé]. adjectiv cultivat

CULTIVÁT, -Ă adj. 1. (despre plante) care se cultivă. 2. educat, instruit, cult. (< fr. cultivé) adjectiv cultivat

CULTIVÁT, -Ă, cultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care se cultivă. 2. (Despre oameni) Educat, instruit, cult. – V. cultiva. Cf. fr. cultivé. adjectiv cultivat

CULTIVÁT, -Ă, cultivați, -te, adj. (Despre oameni sau facultăți sufletești) Educat, instruit, cult. Acel spirit cultivat Ce adesea-n convorbire M-a pătruns de mulțumire. ALEXANDRESCU, M. 189. adjectiv cultivat

*cultív, a v. tr. (fr. cultiver, d. mlat. cultivare, cl. cólere, cultum, id.). Îngrijesc, lucrez, mă ocup de: a cultiva pămîntu, pădurile, albinele, știința. Fig. Daŭ atențiune, nu daŭ uĭtăriĭ: a cultiva un prieten, prieteniile. verb tranzitiv cultiv

CULTIVÁ, cultív, vb. I. 1. Tranz. A lucra pământul spre a-l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole. 2. Tranz. Fig. A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva. 3. Refl. și tranz. A (se) instrui. – Din fr. cultiver, lat. cultivare. verb tranzitiv cultiva

cultivá (a ~) vb., ind. prez. 3 cultívă verb tranzitiv cultiva

CULTIVÁ, cultív, vb. I. 1. Tranz. A lucra pă­mîntul spre a-l face să dea roade. Suprafețe între 50 și 200 ha vor fi cultivate cu legume. SCÎNTEIA, 1955, nr. 3183. ♦ (Cu privire la plante) A semăna, a planta: și a îngriji să se dezvolte și să dea roade. Cultiva florile cele mai rari și mai frumoase. NEGRUZZI, S. I 73. ◊ Refl. pas. Trebuie să dăm o mare atenție cultivării porumbului de siloz, care se cultivă pe suprafețe întinse în sectorul socialist al agriculturii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. 2. Tranz. F i g. (Complementul este un abstract) A ocupa cu rîvnă de ceva, a face să crească, să se dezvolte; a dezvolta. Partidul nostru, clasa noastră muncitoare cultivă dragostea și stima pentru glorioasele tradiții revoluționare ale proletariatului romîn și ale poporului romîn. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 53. Poporul nostru cultivă dragoste și respect față de tradițiile revoluționare, tradițiile glorioase. ale luptelor din februarie 1933. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 74. Cine n-are dor să vază țara sa în fericire... Culțivînd artele păcii pe al său pămînt bogat? ALEXAN­DRESCU, P. 166. ♦ (Franțuzism) A se ocupa în chip special de cineva sau de ceva, a căuta să capeți sau să întreții bunăvoința, prietenia unei persoane; a simți atracție pentru un scriitor sau o operă, a citi cu interes deosebit. Un călător străin... e încurcat în trebi ce nu-l lasă a cultiva cunoștința locuitorilor. NEGRUZZI, S. I 69. 3. R e f l. A se îngriji de dezvoltarea sa intelectuală, a se instrui. Nedeprinsă să dorm la concert, am profitat ele ocazie și m-am cultivat. IBRĂILEANU, A. 58. Ce viață-l așteaptă pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe apucate. EMINESCU, N. 36. ◊ Tranz. (Cu privire la o persoană sau la facultățile ei) Ați cultivat și ați întărit inima și mintea dv. GHICA, A. 787. verb tranzitiv cultiva

CULTIVÁ vb. I. tr. A lucra pământul pentru a-l face să rodească. ♦ A semăna și a îngriji plante. 2. tr. (fig.) A se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă. 3. refl., tr. A (se) instrui, a (se) educa. [P.i. cultív, var. cultivi vb. IV. / < fr. cultiver]. verb tranzitiv cultiva

CULTIVÁ vb. I. tr. 1. a lucra pământul pentru a-l face să rodească. ◊ a semăna și a îngriji plante. 2. (fig.) a se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă; a întreține relații bune cu cineva. II. refl., tr. a-(și) îmbogăți spiritul, a (se) instrui, a învăța. (< fr. cultiver, lat. cultivare) verb tranzitiv cultiva

cultivà v. 1. a lucra pământul spre a-l face mănos; 2. a îngriji mai mult de unele producțiuni ale solului: a cultiva florile; 3. fig. a se ocupa sârguitor: a cultiva artele; 4. a întreține: a cultiva prietenia cuiva. verb tranzitiv cultivà

CULTIVÁ, cultív,vb. I. 1. Tranz. A lucra pământul spre a-l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole. 2. Tranz. Fig. A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva. 3. Refl. și tranz. A (se) instrui. – Din fr. cultiver, lat. cultivare. verb tranzitiv cultiva

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cultivat

cultivat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cultivat cultivatul cultiva cultivata
plural cultivați cultivații cultivate cultivatele
genitiv-dativ singular cultivat cultivatului cultivate cultivatei
plural cultivați cultivaților cultivate cultivatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z