CULPÁBIL, -Ă, culpabili, -e, adj. (Despre o persoană) Care a săvârșit un delict, care se află în culpă; vinovat. – Din fr. coupable, lat. culpabilis. adjectivculpabil
CULPÁBIL, -Ă adj. care se află în culpă; vinovat. (< lat. culpabilis) adjectivculpabil
*culpábil, -ă adj. (lat. culpabilis). Vinovat. Demn de pedeapsă: faptă culpabilă. adjectivculpabil
culpábil adj. m., pl. culpábili; f. culpábilă, pl. culpábile adjectivculpabil
culpabil a. 1. vinovat, care a săvârșit o crimă; 2. vrednic de pedeapsă: faptă culpabilă. adjectivculpabil
CULPÁBIL, -Ă, culpabili, -e, adj. (Despre o persoană) Care a săvârșit un delict, care se află în culpă; vinovat. – Din fr. coupable, lat. culpabilis. adjectivculpabil
CULPÁBIL, -Ă, culpabíli, -e, adj. (Jur.) Care a săvîrșit o culpă, un delict; vinovat. adjectivculpabil
culpabil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | culpabil | culpabilul | culpabilă | culpabila |
plural | culpabili | culpabilii | culpabile | culpabilele | |
genitiv-dativ | singular | culpabil | culpabilului | culpabile | culpabilei |
plural | culpabili | culpabililor | culpabile | culpabilelor |