CULMINÁNT, -Ă adj. Care culminează, ajuns la apogeu; culminativ. ◊ Punct culminant = a) punctul cel mai înalt al unui loc; b) momentul de cea mai mare încordare al unei acțiuni. [< fr. culminant]. adjectivculminant
CULMINÁNT, -Ă adj. care culminează. ♦ punct ~ = momentul de cea mai mare încordare al unei acțiuni. (< fr. culminant) adjectivculminant
*culminánt, -ă adj. (fr. culminant). Care culminează, cel maĭ înalt: punct culminant. adjectivculminant
culminánt adj. m., pl. culminánți; f. culminántă, pl. culminánte adjectivculminant
culminant a. la culme, cel mai înalt: punct culminant. adjectivculminant
CULMINÁNT, -Ă, culminanți, -te, adj. Care culminează. ◊ Punct culminant = momentul cel mai important în desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen etc. – Din fr. culminant. adjectivculminant
CULMINÁNT, -Ă, culminanți, -te, adj. Care culminează, care atinge gradul cel mai înalt, care ajunge la apogeu. Punct culminant = a) partea cea mai de sus, cea mai înaltă a unui loc. M-am suit pînă la galeria cea mai înaltă, care este în punctul cel culminant al insulei. GHICA, S. 536; b) momentul cel mai încordat din desfășurarea unei acțiuni într-o, operă literară sau artistică. Punctul culminant al acțiunii din piesă. adjectivculminant
culminant adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | culminant | culminantul | culminantă | culminanta |
plural | culminanți | culminanții | culminante | culminantele | |
genitiv-dativ | singular | culminant | culminantului | culminante | culminantei |
plural | culminanți | culminanților | culminante | culminantelor |