CULM1 s.n. Tulpină alcătuită din articule, goală sau plină cu țesut spongios; pai. [< lat. culmus]. adjectivculm
CULM2 s.n. (Geol.) Primul etaj al carboniferului de facies continental. // adj. Care aparține acestui etaj. [< engl. culm, cf. germ. Kulm]. adjectivculm
CULM1 s. n. tulpină din articule, goală sau plină, cu țesut spongios; pai. (< lat. culmus) adjectivculm
CULM2, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al carboniferului de facies continental. (< engl. culm, germ. Kulm) adjectivculm
culm1 adj. m., pl. culmi; f. cúlmă, pl. cúlme adjectivculm
culm2 s. n. adjectivculm
CULM, -Ă, culmi, -e, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie. 2. Adj. Care se referă la culm (1). – Din fr. Culm, germ. Kulm. adjectivculm
culm adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | culm | culmul | culmă | culma |
plural | culmi | culmii | culme | culmele | |
genitiv-dativ | singular | culm | culmului | culme | culmei |
plural | culmi | culmilor | culme | culmelor |