CULISÓR, culisoare, s. n. Piesă mobilă a mecanismului cu culisă, care efectuează o mișcare rectilinie alternativă în raport cu culisa (3), de-a lungul canalului interior al acesteia. – Din culisă. Cf. fr. coulisseur. substantiv neutruculisor
CULISÓR s.n. Piesă prin intermediul căreia un mecanism poate culisa pe un element de ghidare. [Cf. fr. coulisseur]. substantiv neutruculisor
CULISÓR s. n. piesă prin intermediul căreia un mecanism poate culisa pe un element de ghidare. (< fr. coulisseur) substantiv neutruculisor
culisór s. n., pl. culisoáre substantiv neutruculisor
CULISÓR, culisoare, s. n. Piesă mobilă a mecanismului cu culisă, care efectuează o mișcare rectilinie alternativă în raport cu culisa (3), de-a lungul canalului interior al acesteia. – Din culisă. Cf. fr. coulisseau. substantiv neutruculisor
culisor substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | culisor | culisorul |
plural | culisoare | culisoarele | |
genitiv-dativ | singular | culisor | culisorului |
plural | culisoare | culisoarelor |