CULEGÁR, culegare, s. n. Instrument de metal de forma unei cutii alungite, cu trei pereți, dintre care unul mobil, care servește tipografului să așeze una câte una literele în rânduri egale, formând textul de imprimat; vingalac. – Culege + suf. -ar. substantiv neutruculegar
CULEGÁR, culegare, s. n. Instrument de metal de forma unei cutii alungite, cu trei pereți, dintre care unul mobil, care servește tipografului să așeze una câte una literele în rânduri egale, formând textul de imprimat; vingalac. – Culege + suf. -ar. substantiv neutruculegar
CULEGÁR, culegare, s. n. Instrument de metal (prevăzut cu un dispozitiv pentru stabilirea lungimii rîndurilor) în care tipograful așază una cîte una literele, formînd textul care urmează să fie imprimat. substantiv neutruculegar
culegar substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | culegar | culegarul |
plural | culegare | culegarele | |
genitiv-dativ | singular | culegar | culegarului |
plural | culegare | culegarelor |