reduceri si promotii 2018
Definitie culcuș - ce inseamna culcuș - Dex Online

culcuș definitie

CULCÚȘ, culcușuri, s. n. 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaș pentru oameni; locuință. ♦ Ascunzătoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formațiuni geologice. – Culca + suf. -uș. substantiv neutru culcuș

culcúș n., pl. urĭ (d. culc). Loc de culcare (maĭ ales al animalelor micĭ orĭ sălbatice orĭ și de vită dacă e așternut): culcușu găinilor, motanuluĭ, vulpilor. Fig. Loc de retragere saŭ de odihnă: culcușu hoților. V. croh, cuĭb. substantiv neutru culcuș

culcúș s. n., pl. culcúșuri substantiv neutru culcuș

culcuș n. l. adăpost, loc de odihnă; tot drumețul își găsește culcușul și ospățul AL.; 2. așternut de paie în grajd pentru vite; 3. coteț sau cuib de pasări, vizuine de fiare. substantiv neutru culcuș

CULCÚȘ, culcușuri, s. n. 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaș pentru oameni; locuință. ♦ Ascunzătoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formațiuni geologice. – Culca + suf. -uș. substantiv neutru culcuș

CULCÚȘ, culcușuri, s. n. 1. Loc unde se culcă sau unde se adăpostesc păsările și animalele. V. c u i b, b î r l o g. El știe doar poteca și urcușul Spre vîrful către care năzuiesc, Pe care pajuri mari își au culcușul. BENIUC, V. 72. Pot să prind șerpele din culcuș, cum ai prinde d-ta un pui de găină din pătul. CREANGĂ, P. 122. Culcuș de iepuri. TEODORESCU, P. P. 374. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. Cu ochii închiși în culcușul lui, Mitrea a făcut semn din cap că nu-l dor șalele nici spatele. SADOVEANU, M. C. 50. Diminețile stetea, după ce se deștepta din somn, pînă tîrziu în culcușul lui și nu se scula decît pe timpul cît știa că lumea începe să vie. SLAVICI, O. II 180. ♦ Adă­post, locuință. Pentru la noapte trebuie să-mi caut alt culcuș. PAS, Z. IV 236. Își cătară un culcuș unde să mîie peste noapte. ISPIRESCU, L. 162. ♦ Ascunzătoare. Vînătorii... au sărit iute din culcușurile lor de pîndă și au încunjurat pasărea. SBIERA, P. 69. 3. (Rar) Strat moale (de paie, de frunze etc.) pe care se așază fructe, ouă sau alte lucruri fragile sau alterabile. Chelnerul aduse două fructiere cu struguri... pe culcuș de frunze. C. PETRESCU, Î. I 4. 4. Strat din baza unei formații geologice. Culcușul de marnă verde... ar face să se presupună existența sării acolo. I. IONESCU, P. 31. substantiv neutru culcuș

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului culcuș

culcuș   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culcuș culcușul
plural culcușuri culcușurile
genitiv-dativ singular culcuș culcușului
plural culcușuri culcușurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z