culbutor definitie

credit rapid online ifn

CULBUTÓR, culbutoare, s. n. 1. Basculator. 2. Element al mecanismului de distribuție, format dintr-o pârghie articulată care transmite mișcarea de la arborele cu came la supapele unui motor cu ardere internă. – Din fr. culbuteur. substantiv neutruculbutor

CULBUTÓR s.m. 1. Basculator. 2. Pârghie care comandă mișcarea unei supape în distribuția combustibilului la unele motoare cu ardere internă, cu supape suspendate. [< fr. culbuteur]. substantiv neutruculbutor

credit rapid online ifn

CULBUTÓR s. m. 1. basculator. 2. pârghie care comandă mișcarea unei supape în distribuția combustibilului la unele motoare cu ardere internă, cu supape suspendate. (< fr. culbuteur) substantiv neutruculbutor

culbutór s. n., pl. culbutoáre substantiv neutruculbutor

CULBUTÓR, culbutoare, s. n. 1. Basculator. 2. Element al mecanismului de distribuție, format dintr-o pârghie articulată care transmite mișcarea de la arborele cu came la supapele unui motor cu ardere internă. – Din fr. culbuteur. substantiv neutruculbutor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiculbutor

culbutor  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culbutor culbutorul
plural culbutoare culbutoarele
genitiv-dativ singular culbutor culbutorului
plural culbutoare culbutoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z