CÚINE s. f. v. cuhnie. substantiv feminincuine
cúhne f. (rut. rus. kúhnĕa, pol. kuchnia, d. vgerm. kúchina, ngerm. küche, d. lat. coquina, id.; sîrb. kujna). Nord. Bucătărie. Vechĭ. Butcă (cupeŭ). – În vest și cuĭne (d. sîrb.). substantiv feminincuhne
cúĭne, V. cuhne. substantiv feminincuĭne
cuine f. bucătărie. [Serb. KUINA]. substantiv feminincuine
CÚINE s. f. v. cuhnie. substantiv feminincuine
CÚINE s. f. v. cuhnie. substantiv feminincuine
CÚHNIE, cuhnii, s. f. (Reg.) 1. Bucătărie. ♦ Bucătăria principală a mănăstirilor și cea de vară a gospodăriilor țărănești. 2. Clădire modestă; cameră sărăcăcioasă. [Var.: cúhne, cúină, cúine, cuiníe s. f.] – Din ucr. kuhnja. substantiv feminincuhnie
cuine substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cuine | cuinea |
plural | cuini | cuinile | |
genitiv-dativ | singular | cuini | cuinii |
plural | cuini | cuinilor |