cuier definitie

cuĭér n., pl. e (d. cuĭ). Șir de cuĭe saŭ de cîrlige fixate pe ceva ca să țină haĭnele ș. a. V. sărciner. substantiv neutru cuĭer

cuiér s. n., pl. cuiére substantiv neutru cuier

cuier n. bucată de fier sau de lemn cu cuie bătut de perete, de atârnat haine pe el. substantiv neutru cuier

CUIÉR, cuiere, s. n. Suport de lemn sau de metal, mobil sau fixat în perete, prevăzut cu mai multe cârlige sau brațe, de care se atârnă diverse obiecte și accesorii de îmbrăcăminte. [Pr.: cu-ier] – Cui + suf. -er. substantiv neutru cuier

CUIÉR, cuiere, s. n. Suport de lemn sau de metal, mobil sau fixat în perete, prevăzut cu o poliță și mai multe cîrlige sau brațe, de care se atîrna hainele și pălăriile. substantiv neutru cuier

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cuier

cuier   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuier cuierul
plural cuiere cuierele
genitiv-dativ singular cuier cuierului
plural cuiere cuierelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z