reduceri si promotii 2018
Definitie cufăr - ce inseamna cufăr - Dex Online

cufăr definitie

CÚFĂR, cufere, s. n. Ladă cu capac (și cu încuietoare) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor obiecte. ♦ (Pop.) Geamantan (de lemn). – Din pol., ucr. kufer. substantiv neutru cufăr

cúfăr (cúfere), s. n. – Ladă cu capac, geamantan de lemn. Ngr. ϰούφαρο (cf. Hesseling 21), care posibil provine din germ. Koffer (DAR), cf. pol., sb. kufer, fr. coffre, sp. cofre.Der. cufărar, s. m. (hamal). substantiv neutru cufăr

cúfăr n., pl. ere (germ. koffer, fr. coffre, d. lat. cóphinus, ĭar acesta d. vgr. kóphinos, coșniță; it. cófano). Ladă de călătorie maĭ mare de cît geamantanu și maĭ scumpă de cît o simplă ladă fiind-că e îmbrăcată în pînză saŭ în pele [!]. V. sipet. substantiv neutru cufăr

cúfăr s. n., pl. cúfere substantiv neutru cufăr

cufăr n. ladă de pus diferite lucruri. [Serb.; KUFER (din germ. Koffer)]. substantiv neutru cufăr

CÚFĂR, cufere, s. n. Ladă cu capac (și cu încuietoare) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor obiecte. ♦ (Pop.) Geamantan (de lemn). – Din pol., ucr. kufer. substantiv neutru cufăr

CÚFĂR, cufere, s. n. Ladă făcută din seînduri subțiri, de obicei cu capac și cu încuietoare, care servește la păstrarea și transportarea diverselor obiecte, mai ales a hainelor. Oare i-am lăsat cheia să scoată din cufăr paharele? CAMILAR, N. I 356. Parte din public venea [la gară]... să expedieze cufere. D. ZAMFIRESCU, R. 78. substantiv neutru cufăr

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cufăr

cufăr   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cufăr cufărul
plural cufere cuferele
genitiv-dativ singular cufăr cufărului
plural cufere cuferelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z