cucurigu definitie

credit rapid online ifn

CUCURÍGU interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită cântecul cocoșului. ♦ (Substantivat, n.) Cântecul cocoșului; p. ext. (m.) cocoș. 2. S. n. (Glumeț; precedat de prepoziția „la”) Etajul cel mai înalt al unei case, mansardă; galerie (la teatru). – Onomatopee. substantiv neutrucucurigu

cucurígu interj.1. Cuvînt care imită cîntecul cocoșului. – 2. (S. m.) Cîntecul cocoșului. – 3. Cocoș. – 4. Galerie (la teatru). – 5. Miez de nucă întreagă. Creație expresivă, cf. gr. ϰίϰιρρος „cocoș”, lat. cucurrire, bg. kukurigu, pol., rut. kukuryku (Cihac, II, 85; Conev 54), sb. kukurijek (Skok 76). Pentru sensul 4 cf. sp. gallinero. Sensul 5 se datorează probabil asemănării miezului de nucă cu creasta cocoșului. – Der. cu(t)curiga (var. cu(t)curigi), vb. (a cînta cocoșul). substantiv neutrucucurigu

credit rapid online ifn

cucurígu1 interj. substantiv neutrucucurigu

cucurígu2 (cântec, etaj, galerie) s. n., art. cucurígul substantiv neutrucucurigu

cucurigu ! int. care imită cântarea cocoșului: cucurigu gagu ! substantiv neutrucucurigu

cucurígu, interj. care arată cîntecu cocoșuluĭ. (E rudă cu lat. cucurru, interj., cucurire și cucurrire, a cînta cucurigu; it. cuccurucu, cuccurrire, fr. coquerico; bg. kukurigo, cucurigu, kukurigam, cînt cucurigu; sîrb. kukurekati, rus. kukorékatĭ; ung. kukurékoli, kukurikolni ș. a.): cocoșu cîntă cucurigu. Casă cu cucurigu, casă cu foișor, casă țuguĭată. – În Munt. și cutcurigu. V. cotcodac și acăstăŭ. substantiv neutrucucurigu

CUCURÍGU interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită cântecul cocoșului. ♦ (Substantivat, n.) Cântecul cocoșului; p. ext. (m.) cocoș. 2. S. n. (Glumeț; precedat de prepoziția „la”) Etajul cel mai înalt al unei case; mansardă; p. ext. galerie (la teatru). – Onomatopee. substantiv neutrucucurigu

CUCURÍGU1 interj. Onomatopee care imită cîntecul cocoșului. Începu un cucoș să cînte din pod: cucurigu! SBIERA, P. 215. Cucurigu! boieri mari, Dați punguța cu doi bani! CREANGĂ, P. 65. Cucoșul însă mergea țanțoș, iar păsările după dînsul! și merge el cît merge, pînă ce ajunge acasă la moșneag și de pe la poartă începe a cînta: cucurigu!!! cucurigu!!! CREANGĂ, P. 68. ♦ (Substantivat; n.) Cîntecul cocoșului; p. ext. (s. m.) cocoș. [Cocoșul] trîmbiță de două ori, mirîndu-se el singur de mîndreța cucurigului. SADOVEANU, P. M. 45. Hîș, cucurigu dracului, că-i trezi cuconița! ALECSANDRI, T. 175. substantiv neutrucucurigu

CUCURÍGU2 s. n. (Glumeț) Etajul cel mai înalt al unei case, manșardă; galeria unui teatru, îl vedeai... de. la cucurigu, în stal. PAS, Z. I 188. Lasă că e bine și aici! răspunse unul de peste balustradă. Noi sîntem învățați. să stăm la cucurigu. PAS, Z. IV 164. substantiv neutrucucurigu

la cucurigu expr. 1. (într-o sală de teatru) în ultimul rând. 2. (într-o clădire) la ultimul nivel. substantiv neutrulacucurigu

a intra la cucurigu expr. (intl.) a fi arestat. substantiv neutruaintralacucurigu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicucurigu

cucurigu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucurigu cucurigul
plural
genitiv-dativ singular cucurigu cucurigului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z