CUCURIGÁT s. n. Faptul de a cucuriga; sunete caracteristice scoase de cocoș. – V. cucuriga. substantiv neutrucucurigat
CUCURIGÁT s. n. (Rar) Faptul de a cucuriga; sunete caracteristice scoase de cocoș. – V. cucuriga. substantiv neutrucucurigat
CUCURIGÁT s. n. Cîntecul cocoșului. Cucurigatul cocoșilor pluti peste satul adormit, vestind apropierea zilei. SANDU-ALDEA, U. P. 173. substantiv neutrucucurigat
CUCURIGÁ, pers. 3 cucurígă, vb. I. Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigí vb. IV] – Din cucurigu. verbcucuriga
cucurigá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cucurígă verbcucuriga
CUCURIGÁ, pers. 3 cucurígă, vb. I. Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigí vb. IV] – Din cucurigu. verbcucuriga
cucurigat substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cucurigat | cucurigatul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | cucurigat | cucurigatului |
plural | — | — |