reduceri si promotii 2018
Definitie cuconi - ce inseamna cuconi - Dex Online

cuconi definitie

cucón, V. cocon. substantiv masculin cucon

cucón1 (termen de politețe) (înv.) s. m., voc. cucoáne; pl. cucóni substantiv masculin cucon

cucón2 v. cocón2 substantiv masculin cucon

CUCÓN s. m. v. cocon1. substantiv masculin cucon

1) cocon m., voc. cocoane (d. cocă 1. V. cocoană). Vechĭ. Azĭ. Maram. Copilaș, prunc. Maram. Băĭat, băĭețel. Vechĭ. Copil de boĭer sau de domn. Azĭ fam. Epitet onorific îld. domnu: sărut mîna, cucoane Ĭorgule! – Maĭ fam. conu, coane. – În est cu-. V. copil. substantiv masculin cocon

!cocón2/cucón2 (fiu, prunc) (înv., pop., reg.) s. m., pl. cocóni/cucóni substantiv masculin cocon

COCÓN1, coconi, s. m. 1. (Pop.) Termen de politețe care denumește un bărbat; domn. 2. (Înv. și pop.) Fiu, fecior (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte). 3. (Înv. și reg.) Copil mic, abia născut; prunc. [Var.: cucón s. m., cónul s. m. art.] – Et. nec. substantiv masculin cocon

CUCÓN, cuconi, s. m. (Azi pe cale de dispariție, uneori ca nuanță familiară sau disprețuitoare; articulat, și în -forma prescurtată conul) Denumire dată bărbaților din clasele dominante, titlu cu care cineva se adresează acestora; domn. În fine, sînt « cuconii », marii potentați. Cuconu Mihai, cuconu Alexe, cuconu Panică. BOGZA, A. I. 349. Nepoții lui conu Costache. BASSARABESCU, N. 129. Conul Leonida față cu reacțiunea [titlu]. CARAGIALE. Mare luptă avea unia dintre boierit tineri cu cuconul. Alecu Forăscu, care una-două îi tolocănea, mustrîndu-i. CREANGĂ, A. 153. Cuconul Andronache era unul dintr-acei oameni din norocire rari... NEGRUZZI, S. I 71. – Variantă: cónul s. m. art. substantiv masculin cucon

cuconí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuconésc, imperf. 3 sg. cuconeá; conj. prez. 3 să cuconeáscă verb tranzitiv cuconi

CUCONÍ, cuconesc, vb. IV. 1. Tranz. A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. 2. Refl. (Depr.) A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. [Var.: coconí vb. IV] – Din cucon, (2) și din cucoană. verb tranzitiv cuconi

CUCONÍ, cuconesc, vb. IV. (Și în forma coconi învechit, uneori cu nuanță disprețuitoare) 1. Tranz. A se adresa cuiva cu « cucoane ». Da ce nu șezi, cucoane Nicule?...Mări, nu-l mai tot cuconi, că s-a diochea! ALECSANDRI, T. I 42. 2. Refl. A-și da aere (sau ifose) de cucoană (sau de boier), a se îngîmfa. Iar s-a cuconit Florica. ALEC­SANDRI, T. 198. – Variantă: coconí vb. IV. verb tranzitiv cuconi

2) coconésc v. tr. (d. cocon, cocoană). Fam. Daŭ titlu de cocon, de cocoană: ĭa nu-l maĭ coconi atîta! V. refl. Mă boĭeresc, îmĭ daŭ aere de cocoană: răŭ s´a coconit mitocanca asta! – În est cu-. verb tranzitiv coconesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului cuconi

cuconi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cuconi cuconire cuconit cuconind singular plural
cuconind cuconiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cuconesc (să) cuconesc cuconeam cuconii cuconisem
a II-a (tu) cuconești (să) cuconești cuconeai cuconiși cuconiseși
a III-a (el, ea) cuconește (să) cuconeai cuconea cuconi cuconise
plural I (noi) cuconim (să) cuconim cuconeam cuconirăm cuconiserăm
a II-a (voi) cuconiți (să) cuconiți cuconeați cuconirăți cuconiserăți
a III-a (ei, ele) cuconesc (să) cuconească cuconeau cuconi cuconiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z