cubitus definitie

CÚBITUS s. n. Os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului. – Din fr., lat. cubitus. substantiv neutrucubitus

CÚBITUS s.n. Osul cel mai mare al antebrațului. ♦ Cot; ulnă. [< lat., fr. cubitus]. substantiv neutrucubitus

CÚBITUS s. n. os lung, partea internă a antebrațului; ulnă. (< fr., lat. cubitus) substantiv neutrucubitus

*cúbitus n. Anat. Numele latin al cotuluĭ, osul cel maĭ gros din cele doŭă ale antebrațuluĭ. V. cot. substantiv neutrucubitus

cúbitus s. n., art. cúbitusul substantiv neutrucubitus

CÚBITUS s. n. Os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului. – Din fr., lat. cubitus. substantiv neutrucubitus

CÚBITUS s. n. (Anat.) Osul principal al antebrațului, de la cot pînă la încheietura mîinii. substantiv neutrucubitus