Alege sensul dorit: cub -substantiv masculin cub -substantiv neutru

cub definitie

credit rapid online ifn

CUB, cuburi, s. n. 1. Corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. ♦ (Adjectival; în sintagma) Metru (sau decimetru, centimetru etc.) cub = unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică, având latura egală cu un metru (sau cu un decimetru etc.) – Din fr. cube, lat. cubus. substantiv masculincub

CUB s.n. 1. corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. puterea a treia a unui număr sau a unei expresii (algebrice). ◊ (adj.) metru (sau decimetru, centimetru) cub = unitate de măsură pentru volum egală cu volumul unui corp cubic având latura cât dimensiunea liniară respectivă. (< fr. cube, lat. cubus) substantiv masculincub

credit rapid online ifn

cub1 adj. m., pl. cubi; simb. 3 substantiv masculincub

cub2 s. n., pl. cúburi substantiv masculincub

cub n., pl. urĭ, și maĭ rar m. (lat. cubus, d. vgr. kýbos, cub). Geom. Corp solid cu șase fețe patrate [!] egale: volumu unuĭ cub e egal cu lungimea uneĭ laturĭ a luĭ înmulțite de treĭ orĭ cu ĭa [!]. Aritm. Cubu unuĭ număr saŭ un număr la cub, acest număr înmulțit de treĭ orĭ cu el singur: 27 e cubu lui 3. Zar de joc, fiind-că are formă de cub. Adj. m. Metru cub, metru cubic: doĭ metri cubĭ de nisip. substantiv masculincub

CUB, (1,2) cuburi, s. n., (3) cubi, adj. 1. S. n. Corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. ♦ (Mat.) Puterea a treia a unui număr sau a unei mărimi. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. 3. Adj. (În sintagma) Metru (sau decimetru, centimetru etc.) cub = unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică, având latura egală cu un metru (sau cu un decimetru etc.). – Din fr. cube, lat. cubus. substantiv masculincub

CUB s.n. 1. Corp geometric care are șase fețe pătrate egale între ele. 2. Puterea a treia a unui număr sau a unei expresii. [< lat. cubus < gr. kybos – zar]. substantiv neutrucub

CUB, cuburi, s. n. 1. Corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. ♦ (Adjectival; în sintagma) Metru (sau decimetru, centimetru etc.) cub = unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică, având latura egală cu un metru (sau cu un decimetru etc.) – Din fr. cube, lat. cubus. substantiv neutrucub

CUB s.n. 1. corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. puterea a treia a unui număr sau a unei expresii (algebrice). ◊ (adj.) metru (sau decimetru, centimetru) cub = unitate de măsură pentru volum egală cu volumul unui corp cubic având latura cât dimensiunea liniară respectivă. (< fr. cube, lat. cubus) substantiv neutrucub

cub n., pl. urĭ, și maĭ rar m. (lat. cubus, d. vgr. kýbos, cub). Geom. Corp solid cu șase fețe patrate [!] egale: volumu unuĭ cub e egal cu lungimea uneĭ laturĭ a luĭ înmulțite de treĭ orĭ cu ĭa [!]. Aritm. Cubu unuĭ număr saŭ un număr la cub, acest număr înmulțit de treĭ orĭ cu el singur: 27 e cubu lui 3. Zar de joc, fiind-că are formă de cub. Adj. m. Metru cub, metru cubic: doĭ metri cubĭ de nisip. substantiv neutrucub

cub n. 1. Geom. corp solid cu șase fețe pătrate egale; 2. Aritm. produsul unui număr înmulțit cu pătratul său: cubul lui două e opt; 3. (metru), unitate de măsură pentru volume cu fiecare lature de un metru: sterul e un metru cub; 4. mic cub de joc ale cărui fețe sunt însemnate cu puncte. substantiv neutrucub

CUB, cuburi, s. n. 1. Corp geometria cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. Cubul lui 5 este 125. ◊ (Adjectival, în e x p r.) Metru cub (sau centimetru cub etc.) = unitate de măsură pentru volume, egală cu a unui solid cubic avînd latura de dimensiunea liniară respectivă. substantiv neutrucub

CUB, (1,2) cuburi, s. n., (3) cubi, adj. 1. S. n. Corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. ♦ (Mat.) Puterea a treia a unui număr sau a unei mărimi. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. 3. Adj. (În sintagma) Metru (sau decimetru, centimetru etc.) cub = unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică, având latura egală cu un metru (sau cu un decimetru etc.). – Din fr. cube, lat. cubus. substantiv neutrucub

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicub

cub  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cub cubul
plural cuburi cuburile
genitiv-dativ singular cub cubului
plural cuburi cuburilor
cub  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cub cubul
plural cuburi cuburile
genitiv-dativ singular cub cubului
plural cuburi cuburilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z