reduceri si promotii 2018
Definitie cub - ce inseamna cub - Dex Online
Alege sensul dorit: cub - substantiv masculin cub - substantiv neutru

cub definitie

CUB, cuburi, s. n. 1. Corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. ♦ (Adjectival; în sintagma) Metru (sau decimetru, centimetru etc.) cub = unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică, având latura egală cu un metru (sau cu un decimetru etc.) – Din fr. cube, lat. cubus. substantiv masculin cub

CUB s.n. 1. corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. puterea a treia a unui număr sau a unei expresii (algebrice). ◊ (adj.) metru (sau decimetru, centimetru) cub = unitate de măsură pentru volum egală cu volumul unui corp cubic având latura cât dimensiunea liniară respectivă. (< fr. cube, lat. cubus) substantiv masculin cub

cub1 adj. m., pl. cubi; simb. 3 substantiv masculin cub

cub2 s. n., pl. cúburi substantiv masculin cub

cub n., pl. urĭ, și maĭ rar m. (lat. cubus, d. vgr. kýbos, cub). Geom. Corp solid cu șase fețe patrate [!] egale: volumu unuĭ cub e egal cu lungimea uneĭ laturĭ a luĭ înmulțite de treĭ orĭ cu ĭa [!]. Aritm. Cubu unuĭ număr saŭ un număr la cub, acest număr înmulțit de treĭ orĭ cu el singur: 27 e cubu lui 3. Zar de joc, fiind-că are formă de cub. Adj. m. Metru cub, metru cubic: doĭ metri cubĭ de nisip. substantiv masculin cub

CUB, (1,2) cuburi, s. n., (3) cubi, adj. 1. S. n. Corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. ♦ (Mat.) Puterea a treia a unui număr sau a unei mărimi. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. 3. Adj. (În sintagma) Metru (sau decimetru, centimetru etc.) cub = unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică, având latura egală cu un metru (sau cu un decimetru etc.). – Din fr. cube, lat. cubus. substantiv masculin cub

CUB s.n. 1. Corp geometric care are șase fețe pătrate egale între ele. 2. Puterea a treia a unui număr sau a unei expresii. [< lat. cubus < gr. kybos – zar]. substantiv neutru cub

CUB, cuburi, s. n. 1. Corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. ♦ (Adjectival; în sintagma) Metru (sau decimetru, centimetru etc.) cub = unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică, având latura egală cu un metru (sau cu un decimetru etc.) – Din fr. cube, lat. cubus. substantiv neutru cub

CUB s.n. 1. corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. puterea a treia a unui număr sau a unei expresii (algebrice). ◊ (adj.) metru (sau decimetru, centimetru) cub = unitate de măsură pentru volum egală cu volumul unui corp cubic având latura cât dimensiunea liniară respectivă. (< fr. cube, lat. cubus) substantiv neutru cub

cub n., pl. urĭ, și maĭ rar m. (lat. cubus, d. vgr. kýbos, cub). Geom. Corp solid cu șase fețe patrate [!] egale: volumu unuĭ cub e egal cu lungimea uneĭ laturĭ a luĭ înmulțite de treĭ orĭ cu ĭa [!]. Aritm. Cubu unuĭ număr saŭ un număr la cub, acest număr înmulțit de treĭ orĭ cu el singur: 27 e cubu lui 3. Zar de joc, fiind-că are formă de cub. Adj. m. Metru cub, metru cubic: doĭ metri cubĭ de nisip. substantiv neutru cub

cub n. 1. Geom. corp solid cu șase fețe pătrate egale; 2. Aritm. produsul unui număr înmulțit cu pătratul său: cubul lui două e opt; 3. (metru), unitate de măsură pentru volume cu fiecare lature de un metru: sterul e un metru cub; 4. mic cub de joc ale cărui fețe sunt însemnate cu puncte. substantiv neutru cub

CUB, cuburi, s. n. 1. Corp geometria cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. Cubul lui 5 este 125. ◊ (Adjectival, în e x p r.) Metru cub (sau centimetru cub etc.) = unitate de măsură pentru volume, egală cu a unui solid cubic avînd latura de dimensiunea liniară respectivă. substantiv neutru cub

CUB, (1,2) cuburi, s. n., (3) cubi, adj. 1. S. n. Corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. ♦ (Mat.) Puterea a treia a unui număr sau a unei mărimi. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. 3. Adj. (În sintagma) Metru (sau decimetru, centimetru etc.) cub = unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică, având latura egală cu un metru (sau cu un decimetru etc.). – Din fr. cube, lat. cubus. substantiv neutru cub

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cub

cub   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cub cubul
plural cuburi cuburile
genitiv-dativ singular cub cubului
plural cuburi cuburilor
cub   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cub cubul
plural cuburi cuburile
genitiv-dativ singular cub cubului
plural cuburi cuburilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z