CUADRÁNT s. n. v. cvadrant. substantiv neutrucuadrant
CUADRÁNT s. n. v. cvadrant. substantiv neutrucuadrant
CVADRÁNT, cvadranți, s. m. 1. Instrument alcătuit dintr-un sfert de cerc gradat și o lunetă, folosit în trecut pentru determinarea înălțimii aștrilor. ♦ Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, întrebuințat pentru măsurarea unghiurilor. 2. Organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc. [Pl. și (n.): cvadrante. – Var.: cuadránt s. n.] – Din fr. quadrant, lat. quadrans, -ntis. substantiv neutrucvadrant
cuadrant substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cuadrant | cuadrantul |
plural | cuadrante | cuadrantele | |
genitiv-dativ | singular | cuadrant | cuadrantului |
plural | cuadrante | cuadrantelor |