cușniță definitie

CÚȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. (Reg.) Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așază uneltele de lucru; p. ext. fierărie. – Din bg. kužnica. substantiv feminincușniță

cúșniță (cúșnițe), s. f.1. Cuptor al fierarului. – 2. Fierărie. – Var. cușniță. Bg., sb. kužnica, rut. kužĭnica (DAR). substantiv feminincușniță

cújniță și cușniță f., pl. e (pol. kužnica, rus. kúznica, d. vsl. kovati, a fabrica bătînd. V. covacĭ). Munt. Vechĭ. Atelier de ferărie [!]. substantiv feminincujniță

cúșniță, V. cujniță. substantiv feminincușniță

cúșniță (reg.) s. f., g.-d. art. cúșniței; pl. cúșnițe substantiv feminincușniță

cușniță f. 1. locul unde se bate și se roșește fierul, fierărie: să arză cușnița ziua și noaptea ISP.; 2. scaunul în care se pune roata când se înspițează. [Pol. KUZNIȚA]. substantiv feminincușniță

CÚȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. (Reg.) Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așază uneltele de lucru; p. ext. fierărie. – Din bg. kužnica. substantiv feminincușniță

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicușniță

cușniță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cușniță cușnița
plural cușnițe cușnițele
genitiv-dativ singular cușnițe cușniței
plural cușnițe cușnițelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z