crăcănat a. 1. cu craci ca furca: teiu-i înalt și crăcănat; 2. cu picioarele tare desfăcute. adjectivcrăcănat
CRĂCĂNÁT, -Ă, crăcănați, -te, adj. (La pl.; despre picioare). Depărtat unul de altul, întins în lături (și curbat în afară); desfăcut, rășchirat; (despre oameni și animale) cu picioarele depărtate și curbate în afară; crăcit. – V. crăcăna. adjectivcrăcănat
CRĂCĂNÁT, -Ă, crăcănați, -te, adj. (La pl.; despre picioare) Depărtat unul de altul, întins în lături (și curbat în afară); desfăcut, rășchirat; (despre oameni și animale) cu picioarele depărtate și curbate în afară; crăcit. – V. crăcăna. adjectivcrăcănat
CRĂCĂNÁT, -Ă, crăcănați, -te, adj. (Mai ales la pl., despre picioare) Depărtat unul de altul, întins în lături, desfăcut, răschirat; (despre oameni) cu picioarele depărtate, întinse în lături. Stă cu picioarele crăcănate. ◊ (Adverbial) Pășind crăcănat și rar, Bucșan veni spre mine. SADOVEANU, N. F. 147. Mergea cam crăcănat. BART, E. 118. ♦ (Despre picioare) Strîmb, curbat în afară; (despre ființe) cu picioarele curbate în afară. Prințul Grigore, mic de statură, gheboșat, cu picioarele crăcănate, subțiri ca fusele... te măsura de sus pînă jos, pe urmă îți întindea o mînă lipicioasă. PAS, L. I 105. Pe o baltă lată S-a ivit o dată O pasăre porumbacă... La picioare-naltă, Crăcănată. MARIAN, S. 221. adjectivcrăcănat
Piatra Crăcănată expr. (glum.) monumentul Arcul de Triumf din București. adjectivpiatracrăcănată
a rămâne crăcănat expr. (vulg.) 1. a fi / a rămâne uimit / surprins. 2. (d. femei) a fi extenuată în urma excesului sexual. adjectivarămânecrăcănat
crăcăná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 crăcăneáză verb tranzitivcrăcăna
CRĂCĂNÁ, crăcănéz, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) desface picioarele în lături. ♦ Refl. (Despre picioare) A se întinde în lături; a se rășchira, a se crăci. – Din crăcană. verb tranzitivcrăcăna
crăcănà v. a desface și întinde cracii, picioarele. verb tranzitivcrăcănà
CRĂCĂNÁ, crăcănez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) desface picioarele în lături. ♦ Refl. (Despre picioare) A se întinde în lături; a se rășchira, a se crăci. – Din crăcană. verb tranzitivcrăcăna
CRĂCĂNÁ, crăcănez, vb. I. Refl. (Despre picioare) A se desface, a se întinde în lături, a se rășchira; (despre oameni) a-și întinde picioarele în lături. [Femeile] se îndemnau la lucru, urzind pînza ca un Brîu alb întins d-a lungid curții, or se crăcănau în duzi să-și umfle șorțurile cu frunză pentru gîndaci. DELAVRANCEA, H. T. 132. ◊ Tranz. (Cu privire la picioare) Cu o mișcare iute, și-a aruncat cușma mai pe ceafă și, crăcănîndu-și picioarele butucănoase, s-a aplecat, și-a umplut pumnii cur zăpadă și a prins a-și freca stîngaci... fața nădușită. GALAN, Z. R. 204. verb tranzitivcrăcăna
crăcănéz v. tr. (d. cracană). Fam. Pop. Desfac craciĭ, ramific: a crăcăna un compas. V. refl. Îmĭ desfac craciĭ. verb tranzitivcrăcănez
crăcănat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | crăcănat | crăcănatul | crăcănată | crăcănata |
plural | crăcănați | crăcănații | crăcănate | crăcănatele | |
genitiv-dativ | singular | crăcănat | crăcănatului | crăcănate | crăcănatei |
plural | crăcănați | crăcănaților | crăcănate | crăcănatelor |