crăcănare definitie

CRĂCĂNÁ, crăcănéz, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) desface picioarele în lături. ♦ Refl. (Despre picioare) A se întinde în lături; a se rășchira, a se crăci. – Din crăcană. verb tranzitivcrăcăna

crăcăná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 crăcăneáză verb tranzitivcrăcăna

crăcănà v. a desface și întinde cracii, picioarele. verb tranzitivcrăcănà

CRĂCĂNÁ, crăcănez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) desface picioarele în lături. ♦ Refl. (Despre picioare) A se întinde în lături; a se rășchira, a se crăci. – Din crăcană. verb tranzitivcrăcăna

CRĂCĂNÁ, crăcănez, vb. I. Refl. (Despre pi­cioare) A se desface, a se întinde în lături, a se rășchira; (despre oameni) a-și întinde picioarele în lături. [Fe­meile] se îndemnau la lucru, urzind pînza ca un Brîu alb întins d-a lungid curții, or se crăcănau în duzi să-și umfle șorțurile cu frunză pentru gîndaci. DELAVRANCEA, H. T. 132. ◊ Tranz. (Cu privire la picioare) Cu o mișcare iute, și-a aruncat cușma mai pe ceafă și, crăcănîndu-și picioarele butucănoase, s-a aplecat, și-a umplut pumnii cur zăpadă și a prins a-și freca stîngaci... fața nădușită. GALAN, Z. R. 204. verb tranzitivcrăcăna

crăcănéz v. tr. (d. cracană). Fam. Pop. Desfac craciĭ, ramific: a crăcăna un compas. V. refl. Îmĭ desfac craciĭ. verb tranzitivcrăcănez